Advertisement
Romanian transcript
ÎNAINTE
Ai plecat.
Eu ºi fratele tãu... aveam nevoie de tine.
Ai plecat, Sam. Ai plecat!
Tu eºti cel care mi-a spus sã nu mã mai întorc, tatã.
N-am fugit eu! Tu m-ai alungat!
Sammy... n-am putut accepta faptul cã noi doi...
suntem diferiþi.
Nu suntem diferiþi. Nu mai suntem, adicã.
Au trecut sãptãmâni întregi, Ruby. Am nevoie.
ªtii cât de rãu te-ai dus cu pluta?
Cât de departe eºti de normalitate, de umanitate?
Fratele tãu a ales un drum extrem de periculos, Dean.
Ai fost deja atras, Sam.
Dacã nu te-aº cunoaºte... aº fi tentat sã te "vânez".
ACUM
Nu! Pleacã!
Nu!
Dumnezeule...
Doamne sfinte...
Bun...
Gata... am scãpat...
Doamne, Dumnezeule...
Dumnezeule! Nu!
Doamne sfinte...
Supernatural - S.4, ep. 19 "Jump The Shark"
www.1000fr.com presents
Capture:´ó±¦ Sync:¹âÏË ÏºÃ× mzinfo
Traducerea ºi adaptarea: baltzatu
Hai noroc! Cum ai dormit?
Tu cum crezi c-am dormit?
Mor de foame! Hai sã mâncãm ceva.
Unde? Suntem la douã ore distanþã de aºezãrile omeneºti.
Da' mie mi-e foame acum...
Cred cã mai avem un sandviº pe bancheta din spate.
E cu ton, mãi!
Ãla nu-i telefonul tatei?
Alo!
John?
Nu poate vorbi. Pot sã vã ajut cu ceva?
Nu. Trebuie neapãrat sã vorbesc cu John.
Spuneþi-i cã-l cautã Adam Milligan. ªtie cine sunt.
Îmi pare rãu cã trebuie sã-þi spun, amice, dar John a murit, cu doi ani în urmã.
Cine spuneai cã eºti?
Sunt fiul lui.
Uite ce e, Dean... din ce date am, Adam Milligan existã cu adevãrat.
S-a nãscut pe 29 septembrie 1990, pe mama sa o cheamã Kate Milligan...
pe certificatul de naºtere scrie "tatã necunoscut".
E cercetaº, a absolvit liceul cu media zece,
ºi e student la Universitatea din Wisconsin...
A absolvit biologia ºi urmeazã cursurile preliminare pentru Medicinã.
Ai ascultat ce-am spus, Dean?
E o capcanã.
Serios vorbind, Dean... tipul pare pe bune.
Beton! E fiinþã umanã, e pe planeta Pãmânt...
Pãcat c-are un demon în el.
- Bunã! Bine-aþi venit la "Cousin Oliver". - Mulþumesc.
- Permiteþi sã... - De fapt, aºteptãm pe cineva.
Mulþumesc.
Ce naiba...
- Apã sfinþitã? - Exact.
Dup-o gurã de "suc al lui Isus", blestemãþia o sã sufere la culme.
- Dacã nu-i posedat? - În cazul ãsta, e "schimbãtor".
De unde ºi tacâmurile de argint...
Indiferent ce-o fi... o sã sângereze. Sã-l foloseascã pe tata drept momealã?!
E ultima greºealã din viaþa sa scurtã ºi jalnicã.
Ce?
- Ce-ai, mãi? - Dean...
Ascultã... în jurnalul tatei, am gãsit niºte notiþe din ianuarie 1990,
în care spunea cã merge în Minnesota, sã verifice un caz.
Cam cu nouã luni înainte de a se naºte puºtiul ãsta, mai precis.
- Coincidenþã. - Coincidenþã...
Urmãtoarele douã pagini din jurnal...
au fost rupte.
Doar nu crezi cã-i adevãrat!
Frãþie... nici eu nu vreau sã cred! Numai cã... e posibil.
Tata pleca de-acasã sãptãmâni întregi,
ºi nu era cãlugãr, sã ºtii.
Ia gândeºte-te... "vânãtorul" vine în oraº,
omoarã un monstru, salveazã o fatã...
Uneori, fata îl "rãsplãteºte".
Bun... acum mã gândesc la tata fãcând sex... taci odatã!
Poate cã, de data asta, a reuºit sã fenteze "portarul".
Terminã, frãþie!
Eºti Adam?
Tu eºti Sam?
Da. El e Dean.
Salut.
Aºadar...
de unde-l cunoºteaþi pe tata?
Am lucrat împreunã.
- Cum a murit? - În timpul serviciului.
- Era mecanic, nu? - A cãzut o maºinã pe el.
Salut, Adam. Ce mai faci?
Dã-mi-l mie. Mi-e sete de mor!
- Ca de obicei, Adam? - Da. Mulþumesc, Denise.
Ia spune...
Când l-ai vãzut ultima oarã pe John?
Nu-mi amintesc exact. Cu câþiva ani în urmã.
Cum de te-ai hotãrât sã-l suni?
N-am ºtiut la cine sã apelez. E singura mea rudã.
Mama a dispãrut.
Serios? Îmi pare rãu. De cât timp?
E tragic... pe bune.
Dar, dacã eºti copilul lui John, cum se face cã n-am auzit de tine?
Pentru cã nu ne cunoºteam prea bine.
Cel puþin pânã în urmã cu câþiva ani...
- Cum adicã? - Mama nu vorbea niciodatã de el.
- ªtiam câteva chestii... - Ce fel de chestii?
Mama e asistentã medicalã, iar tata a ajuns la Urgenþe, practic sfâºiat.
A suferit un accident de vânãtoare sau aºa ceva.
ªtiam cã-l cheamã John Winchester.
Asta-i cam tot. Nu suntem chiar o familie model.
Mai existã aºa ceva în zilele noastre, oare?
Când l-ai întâlnit prima oarã?
Când am împlinit 12 ani.
Mama avea un numãr de telefon de-al lui, ºi...
dupã ce m-am milogit de ea vreme de-o sãptãmânã...
pânã la urmã, l-a sunat.
Doamne! Când a auzit John cã are un fiu, a venit într-un suflet încoace.
A lãsat totul baltã, a condus fãrã sã opreascã...
- Poftim. - Mulþumesc.
Ce frumos...
- Vã supãraþi dacã... - Nicio problemã. Bagã mare.
Trecea pe-aici cam o datã pe an.
Suna când putea ºi el... cu toate astea...
m-a învãþat sã joc poker, biliard, ºi...
Chiar mi-a fãcut cinste cu o bere când am împlinit 15 ani.
În plus... m-a învãþat ºi sã conduc. Tata...
Avea o minunãþie de Impala, model 1967.
Terminã cu porcãriile! Minþi!
- Nu mint. - Ba minþi.
Scuze, dar cine naiba vã credeþi de mã faceþi mincinos?
Suntem fiii lui John Winchester! Aia suntem.
Suntem fiii lui.
- Am doi fraþi? - Nu, n-ai fraþi.
Uite ce e, frãþie... nu ºtiu dacã eºti "vânãtor" ºi nici nu ºtiu ce naiba vrei.
N-am vânat niciodatã în viaþa mea!
Mã rog... eu m-am cãrat. Sã mergem, Sam.
Pot sã vã demonstrez.
- Te-a dus la un meci de baseball? - Da, când am împlinit 14 ani.
Tata a reuºit sã vinã la câteva onomastici ale mele.
29 septembrie 2004.
Un singur cuvânt... "Minnesota".
Te-a dus la un nenorocit de meci de baseball?!
Da...
De ce-ntrebi? Pe tine unde te ducea tatãl tãu de ziua ta?
Adam... spuneai cã l-ai sunat pe tata pentru cã mama ta a dispãrut.
Da.
- De cât timp a dispãrut? - De trei zile.
Cine e ultimul care-a vãzut-o?
Dl. Abbinanti, vecinul nostru.
A vãzut-o venind acasã marþi seara,
dar nu s-a dus la servici miercuri dimineaþã.
- Ai sunat la poliþie? - A sunat ºeful ei de la spital.
Am venit încoace cât de repede am putut.
Ar fi trebuit sã fiu aici.
Ce-au spus poliþiºtii?
Cã au... au cercetat casa, dar n-au gãsit nimic.
Mama n-ar fi plecat fãrã sã spunã nimic nimãnui.
Parc-ar fi dispãrut de pe faþa pãmântului...
Noptiera a fost rãsturnatã. Ce altceva?
Nimic. ªeriful spune cã nu existã urme de intrare prin efracþie.
Ce, ai impresia cã poliþiºtilor le-a scãpat ceva?
E posibil. Ei nu-s aºa atenþi ca mine.
Eºti mecanic...
Exact.
Ce poþi sã-mi mai spui despre tata, Dean?
- Doar l-ai cunoscut... - Da, dar nu la fel de bine ca tine.
Crede-mã, puºtiule...
nu vrei sã ºtii.
Scuzã-ne o clipã.
Ai vorbit cu poliþiºtii?
Da. Aºa cum spunea ºi Adam, n-au niciun indiciu despre dispariþie.
- Ce surprizã... - Am gãsit, totuºi, ceva.
Uite... în 1990, în Windom au fost profanate 17 morminte.
Crezi cã de asta a venit tata aici?
Aºa cred. Fii atent la pozã.
Bun... "vâna" ceva. Ce anume?
Habar n-am. Probabil a scris pe paginile care lipsesc din jurnal.
Luna trecutã însã, profanãrile au început din nou.
Din cimitirul din localitate au dispãrut trei cadavre.
Creatura dupã care-a venit aici...
n-a omorât-o ºi s-a întors.
ªi, dintr-odatã, a trecut de la mortãciuni la carne proaspãtã?
Kate a dispãrut, ºi...
la fel s-a întâmplat ºi cu Joe Barton, un barman din oraº.
Auzi... mama ta îl cunoºtea cumva pe Joe Barton?
Nu cred... de ce-ntrebi?
- Ce-ai vãzut? - Dã-te puþin.
Ajutã-mã sã ridic salteaua.
De fiecare datã iau bãtaie...
De ce n-am ales "hârtia", oare?
Cine naiba sunteþi?
Liniºteºte-te, Adam.
Nu-mi spune tu mie sã mã liniºtesc!
Casa mea s-a transformat în locul faptei, mama probabil e moartã, iar voi doi...
Îmi spuneþi sã chem poliþia, dar dispãreþi înainte de a veni ei?
Cine sunteþi, de fapt?
Poliþiºtii n-au ºtiut unde s-o caute pe mama, Dean... tu, însã, ai ºtiut.
V-am auzit mai devreme cum vorbeaþi despre... profanãrile de morminte.
Nu sunteþi mecanici.
Vreau sã ºtiu ce se-ntâmplã... nimic mai mult.
Vã rog...
Suntem "vânãtori".
- Sammy! - Meritã sã ºtie, Dean.
Cum adicã "vânãtori"?
Vreþi sã spuneþi cã...
Chiar vreþi sã cred cã toþi monºtrii din filme
ºi toate coºmarurile pe care le-am avut în viaþa mea chiar existã?!
"Godzilla" e inventatã, sã ºtii.
Îi "vânãm".
La fel fãcea ºi tata.
Bine.
"Bine"? Asta-i tot ce-ai de spus?
Da' ce-ar trebui sã spun?
Cã suntem niºte mincinoºi, cã suntem nebuni...
Nimeni nu spune doar "bine"!
Sunteþi fraþii mei.
Îmi spuneþi adevãrul, nu?
- Da. - În cazul ãsta, vã cred.
- Ia spuneþi, cine-a rãpit-o pe mama? - Nu suntem siguri.
Ceva din oraºul ãsta furã corpuri... ºi vii, ºi moarte...
dar nu ºtim ce e.
Multe creaturi pot fi vinovate de asta.
Credeþi cã mai e în viaþã?
Cu ce pot sã vã ajut?
Nu poþi.
Creatura asta mi-a ucis mama. Dac-o "vânaþi", vreau sã vã ajut.
- Nu. - Dean... poate cã...
Ce "poate"?
ªi-a pierdut mama. ªtim ºi noi cum e.
De ce crezi cã tata nu ne-a spus nimic despre puºtiul ãsta, Sam?
- De ce crezi c-a rupt paginile alea? - Pentru cã...
Pentru cã-l apãra!
- Tata a murit, Dean. - Nu conteazã!
N-a vrut ca Adam sã trãiascã la fel ca noi, înþelegi?
O sã-i respectãm dorinþa.
Am ºi eu drept de vot în problema asta?
- Nu! - Nu!
Stai cu copilul.
- Unde pleci? - Sã mã plimb!
Aºa face mereu?
Bine-ai venit în familie...
Uite ce e...
o sã te-nvãþ câteva chestii.
- Dar Dean a spus cã... - ªtiu ce-a spus Dean.
ªtiu, însã, ºi ce-nseamnã sã vrei sã te rãzbuni.
Cavoul a fost construit în 1926.
Patru generaþii din familia Millsap se odihnesc aici.
În zilele noastre nu se mai face aºa ceva...
Ia spuneþi, Dle. agent Nugent...
V-aþi hotãrât unde doriþi sã vã petreceþi eternitatea?
Numai la tâmpenia asta mã gândesc...
Au dispãrut trei cadavre... aveþi idee cine le-a luat?
Niºte huligani, niºte demenþi.
Ãsta nu e sânge. ªtiþi cumva ce e?
Formol.
Oricine ar fi comis aceste crime, nu doar a furat cadavrele...
le-a spintecat.
Poliþiºtii ºi agenþii federali nu plãtesc prima bere.
- Chiar aºa de evident e cã-s agent? - Cunosc toþi poliþiºtii din oraº.
Dvs. parc-aþi fi coborât direct din serialul "Lege ºi ordine".
Ce cautã un agent federal în Windom?
Cercetez dispariþia lui Joe Barton.
- Sã înþeleg cã-l cunoaºteþi? - Puþin...
Sunt Lisa, soþia sa.
În cazul ãsta... ce poþi sã-mi spui despre dispariþia lui Joe, Lisa?
Acelaºi lucru pe care i l-am spus ºi ºerifului.
Vineri seara a rãmas singur în bar, sã facã inventarul...
ºi n-a mai ajuns acasã.
- Poliþiºtii ce-au spus? - Nimic.
Adevãrul e cã mã temeam c-au renunþat sã-l mai caute.
Acum, cã te-am vãzut...
Joe a fost poliþist?
Ajutor de ºerif... pentru puþin timp, însã.
ªi cu mult timp în urmã.
Nu cumva a lucrat la cazul...
la cazul cu profanãrile de morminte din 1990?
Da, a lucrat.
Joe a fost cel care a gãsit corpurile neînsufleþite.
A fost premiat pentru asta.
Cazul a fost foarte interesant.
Þi-a povestit vreodatã cum le-a gãsit?
În marea majoritate a cazurilor, spunea cã a fost un poliþist bun.
Dupã ce bea câteva beri, însã, recunoºtea cã a fost ajutat.
- Cine l-a ajutat? - "Un specialist"... atât spunea.
Poliþiºtii l-au gãsit pe cel care furase cadavrele?
Nu.
Când l-am întrebat pe Joe despre asta, mi-a spus sã nu-mi fac griji,
pentru cã "fãptaºul a fost pedepsit pe mãsura faptelor".
Sam...
Cum a murit tata, de fapt?
L-a omorât un demon.
L-aþi "vânat"?
V-aþi rãzbunat?
Dean l-a omorât.
Aºadar, pentru voi s-a terminat.
Aºa ceva nu se terminã niciodatã.
- Ce mã-sa... - Liniºte!
Stai aici.
E în sistemul de aerisire.
Fugi!
- Unde þi-e maºina? - Acolo.
- Cheile! - Uite-le.
Sam!
Dean! Ajutor!
Am atins-o. Aþi vãzut ceva?
N-am apucat s-o vãd bine.
Ce naiba e creatura asta?
N-ar trebui sã mergem dupã ea?
Nu. În labirintul ãla? Creatura a dispãrut de mult.
Bun... n-om ºti noi ce e, dar ºtim pe cine urmãreºte...
- Joe Barton, mama lui Adam... - ªi Adam.
Era sub camioneta lui, aºteptându-l.
A întins o capcanã, iar eu am cãzut ca prostu' în ea.
Nu conteazã. Ai dreptate... am gãsit ºablonul.
Joe Barton a fost poliþist.
Sunt convins cã l-a ajutat pe tata. Sã recapitulãm: el...
prietena tatei...
ºi fiul sãu.
Toþi oamenii din oraº pe care-i cunoºtea tata.
Mãcar ºtim de ce s-a întors.
Vrea sã se rãzbune.
Ia-þi boarfele. Ne cãrãm de-aici.
N-ar trebui sã plecãm.
Da' chiar! Hai sã rãmânem aici, unde i s-a luat gâtu' mamei puºtiului!
- Bunã asta. - Vorbesc serios.
Nu, Sam. O sã-l luãm pe puºti, o sã-l ducem la Bobby,
ºi-apoi o sã ne-ntoarcem aici, sã terminãm ce-a început tata.
Cum? N-avem indicii, n-avem martori...
Cu toate astea, avem ceea ce-ºi doreºte creatura.
Vrei sã-l foloseºti pe puºti ca momealã?! De-asta vrei sã rãmânem aici?
Creatura se va întoarce, probabil. L-am putea antrena pe Adam...
l-am putea pregãti.
- Ar putea muri, Sam. - Am putea muri cu toþii, Dean.
Chiar dacã o omorâm, existã milioane de creaturi care vor sã se rãzbune.
Pe tata, pe noi...
Dacã-l iau pe puºti în locul nostru, iar el nu-i pregãtit sã se apere?
O s-o fac.
Indiferent de consecinþe, o s-o fac.
Vreau s-o fac.
- Mãiculiþã! - E simplu.
E simplu. Simte reculul ºi sincronizeazã cu apãsatul pe trãgaci.
Trei focuri.
- Serios? - Bagã mare.
- Norocul începãtorului... - Nu, frate. Eºti talentat.
- Bine þintit. - Mulþam.
Apoi... le dãm foc.
- Cu un aruncãtor de flãcãri artizanal? - Da. Sunt uºor de fãcut.
O sã-þi arãt.
Miºto meserie v-aþi ales, frate.
"Vânãtoarea" de monºtri nu-i o meserie, Adam.
E un mod de viaþã.
ªtiu cã vrei sã intri la Medicinã. Ai prietenã, prieteni?
De-acum încolo, nu mai ai.
Dacã vrei sã faci asta, nu mai poþi avea asemenea legãturi... cu nimeni, niciodatã.
Sunt puncte slabe.
O sã le pui viaþa în pericol acelor oameni... or sã moarã din cauza ta.
Ãsta e preþul pe care-l plãtim.
Le dai papucii ºi nu te mai gândeºti la ei.
Pe un singur lucru te poþi baza...
Pe familie.
Sam!
Pot sã discut ceva cu tine?
Ce naiba te-a apucat?
Adicã?
"Vânãtoarea e un mod de viaþã. Nu trebuie sã te-mprieteneºti cu nimeni".
Exact asta þi-a spus þie tata! Îþi aminteºti?
Exact înainte de a ne-ntoarce spatele ºi-a o tãia la Stanford.
Îl urai pe tata pentru ce þi-a spus. Acum te-apuci sã-l citezi?!
Ei bine... pânã la urmã, tata a avut dreptate.
- De când asta? - Dintotdeauna.
ªtii ce vãd când mã uit la Adam, Dean?
- Un puºti obiºnuit. - Nu. Carne de tun.
Din cauza demonilor ºi monºtrilor care bântuie, exact asta e.
L-am urât mult timp pe tata. Serios vorbesc.
Acum, însã, cred cã-nþeleg.
N-am avut parte de-un câine sau de-o casã în suburbii...
ªi ce dacã? Tata ne-a crescut aºa cum trebuia.
Ne-a învãþat sã ne apãrãm.
Adam meritã acelaºi lucru.
- Tu auzi ce spui, frãþioare? - Crezi cã greºesc?
Cred cã, pentru noi, e prea târziu.
Asta e viaþa noastrã. útia suntem noi.
Nicio problemã. Accept asta. Adam însã...
Încã mai are ºanse, frãþioare. Poate sã meargã la facultate, sã devinã doctor...
De ce-ar fi Adam altfel decât noi?
- Eºti invidios pe puºti? - Da' tu?
Dean...
toate astea...
nu sunt adevãrate.
Tatãl pe care l-a cunoscut Adam... nu ºi-a arãtat adevãrata faþã.
Creaturile care pândesc, însã, sunt cât se poate de adevãrate.
Se-apropie sfârºitul lumii. Asta chiar e adevãrat.
Restul sunt tâmpenii cu care se mint singuri oamenii, pentru a trece peste zi.
Tata nu ne-a putut creºte altfel, înþelegi? Cu Adam, însã, e altceva.
Adam poate scãpa de blesteme.
E un Winchester. E blestemat deja.
Nu...
Orice creaturã l-ar vâna pe Adam... o s-o gãsesc.
- Ai cãutat deja peste tot, Dean. - În cazul ãsta... o sã mai caut o datã.
Ce bine-i acasã...
Joe cel neîndemânatic...
La naiba!
La naiba...
Bun... am închis toate celelalte intrãri în casã.
Dacã o sã vinã creatura, pe-aici o sã intre.
Ce spuneai?
Adam! Adam!
Mamã!
- Nu te duce! - Mamã!
Adam!
Mamã...
Nu, Adam! Opreºte-te!
M-a luat, dar am reuºit sã scap.
Am reuºit sã scap!
Pleacã de lângã ea, Adam.
- Ce naiba ai, Sam?! - Nu e mama ta!
Adam, cine... ce se întâmplã?
- Pleacã de lângã el! - Ce se întâmplã aici?
- Ascultã-mã... - Chiar ea e!
Am gãsit prea mult sânge. Mama ta e moartã.
Am gãsit prea mult sânge în sistemul de aerisire!
Adam!
- Împuºc-o! - E nebun! Eu sunt!
- Fii atent la mine, Adam! - Eu sunt!
Asta nu e mama ta!
- Adam... - Împuºc-o! Nu e fiinþã umanã!
ªtiu.
Argint...
Nu mã mai mir cã testele au dat greº.
Nu sunteþi "schimbãtori".
Sunteþi strigoi.
Vezi tu... termenul ãsta mi se pare rasist.
Carne proaspãtã... mult mai bunã decât ceea ce obiºnuiam noi sã mâncãm.
Ar fi trebuit sã-mi dau seama.
Oamenii omorâþi m-au dezorientat.
De obicei, strigoii nu omoarã oameni.
Voi vã hrãniþi doar cu hoituri...
ºi luaþi forma ultimului cadavru din care v-aþi ghiftuit.
ªi gândurile, ºi amintirile...
Aºa a fost, de exemplu, cu Adam.
- "Eºti ceea ce mãnânci", nu? - Sunteþi niºte monºtri!
Foloseºti cam des termenul ãsta, Sam.
Nu cred cã ºtii ce-nseamnã.
Sângele lui are gust diferit...
Tatãl nostru a fost un monstru?
De ce? Din cauza a ceea ce mânca?
N-a rãnit pe nimeni, Sam.
Niciun om viu, adicã.
Nu.
N-a fost un monstru.
Creatura care l-a omorât, însã, era un monstru.
Numele monstrului e John Winchester.
Mã-sa mare!
Graþie tatãlui tãu, eu ºi fratele meu am crescut fãrã pãrinþi.
Mãcar ne-avem unul pe celãlalt.
La fel ca fratele tãu ºi cu tine... suntem de nedespãrþit.
De fapt, a fost foarte greu sã te facem sã rãmâi singur.
E aºa cum spuneai, Sam. Nu te poþi baza decât pe propria familie.
Vreme de 20 de ani, am trãit ca ºobolanii.
Ne-am mutat din cimitir în cimitir, am mâncat doar carne împuþitã...
Atunci ne-am gândit: "ce-ar fi sã trecem la lucruri proaspete"?
ªi ºtiam exact unde trebuie sã mergem.
Rãzbunarea... aºa ceva nu se terminã niciodatã. Corect, Sam?
Mai întâi l-am omorât pe poliþist, pe prietenul lui John.
Apoi, pe târfa sa, iar apoi - pe fiul sãu.
L-am sunat ºi pe John, dar...
nemernicul murise deja.
Se pare cã tu ºi cu Dean o sã-i þineþi locul.
De data asta, Dean n-o sã ne mai întrerupã.
O sã mâncãm din tine, încet, fãrã grabã...
la fel cum am fãcut cu Adam.
Apropos...
chiar era fratele vostru.
M-am gândit c-ar trebui sã afli.
Când am muºcat prima oarã din el, era încã în viaþã.
Ce-a mai þipat!
Sam! Cu cât te zbaþi mai mult, cu-atât o sã sângerezi mai tare.
Ar fi bine sã te calmezi.
Alo!
Sunt strigoi, Dean!
Bine. O sã le zbor cãpãþânile ºi gata.
Dean!
Ridicã-te.
Þine-te bine.
Imediat te bandajez.
Rezistã, frãþioare.
Gata, gata...
Mulþumesc.
Aºa fac fraþii, nu?
Apasã pe bandaje.
Eºti sigur cã asta trebuie sã facem?
Strigoii n-au falsificat nici pozele, nici jurnalul tatei.
Adam era fratele nostru.
A murit ca un "vânãtor". ªi-a câºtigat dreptul sã fie ars pe rug.
Poate reuºim sã-l înviem...
Hai sã-l chemãm pe Cass, sã ne facã un serviciu.
Nu. Adam a ajuns într-un loc mai bun.
Auzi... în sfârºit, am înþeles de ce te contrai mereu cu tata.
Voi doi eraþi aproape identici.
Eu unul l-am venerat pe tata.
Mã îmbrãcam ca el, mã purtam ca el,
ascultam aceeaºi muzicã...
Tu, însã, îi semeni mai mult decât îi voi semãna eu vreodatã.
Acum îmi dau seama de asta.
O sã consider spusele tale ca fiind un compliment.
Considerã-le cum vrei.
Traducerea ºi adaptarea: baltzatu
welcome to www.1000fr.com
Ai plecat.
Eu ºi fratele tãu... aveam nevoie de tine.
Ai plecat, Sam. Ai plecat!
Tu eºti cel care mi-a spus sã nu mã mai întorc, tatã.
N-am fugit eu! Tu m-ai alungat!
Sammy... n-am putut accepta faptul cã noi doi...
suntem diferiþi.
Nu suntem diferiþi. Nu mai suntem, adicã.
Au trecut sãptãmâni întregi, Ruby. Am nevoie.
ªtii cât de rãu te-ai dus cu pluta?
Cât de departe eºti de normalitate, de umanitate?
Fratele tãu a ales un drum extrem de periculos, Dean.
Ai fost deja atras, Sam.
Dacã nu te-aº cunoaºte... aº fi tentat sã te "vânez".
ACUM
Nu! Pleacã!
Nu!
Dumnezeule...
Doamne sfinte...
Bun...
Gata... am scãpat...
Doamne, Dumnezeule...
Dumnezeule! Nu!
Doamne sfinte...
Supernatural - S.4, ep. 19 "Jump The Shark"
www.1000fr.com presents
Capture:´ó±¦ Sync:¹âÏË ÏºÃ× mzinfo
Traducerea ºi adaptarea: baltzatu
Hai noroc! Cum ai dormit?
Tu cum crezi c-am dormit?
Mor de foame! Hai sã mâncãm ceva.
Unde? Suntem la douã ore distanþã de aºezãrile omeneºti.
Da' mie mi-e foame acum...
Cred cã mai avem un sandviº pe bancheta din spate.
E cu ton, mãi!
Ãla nu-i telefonul tatei?
Alo!
John?
Nu poate vorbi. Pot sã vã ajut cu ceva?
Nu. Trebuie neapãrat sã vorbesc cu John.
Spuneþi-i cã-l cautã Adam Milligan. ªtie cine sunt.
Îmi pare rãu cã trebuie sã-þi spun, amice, dar John a murit, cu doi ani în urmã.
Cine spuneai cã eºti?
Sunt fiul lui.
Uite ce e, Dean... din ce date am, Adam Milligan existã cu adevãrat.
S-a nãscut pe 29 septembrie 1990, pe mama sa o cheamã Kate Milligan...
pe certificatul de naºtere scrie "tatã necunoscut".
E cercetaº, a absolvit liceul cu media zece,
ºi e student la Universitatea din Wisconsin...
A absolvit biologia ºi urmeazã cursurile preliminare pentru Medicinã.
Ai ascultat ce-am spus, Dean?
E o capcanã.
Serios vorbind, Dean... tipul pare pe bune.
Beton! E fiinþã umanã, e pe planeta Pãmânt...
Pãcat c-are un demon în el.
- Bunã! Bine-aþi venit la "Cousin Oliver". - Mulþumesc.
- Permiteþi sã... - De fapt, aºteptãm pe cineva.
Mulþumesc.
Ce naiba...
- Apã sfinþitã? - Exact.
Dup-o gurã de "suc al lui Isus", blestemãþia o sã sufere la culme.
- Dacã nu-i posedat? - În cazul ãsta, e "schimbãtor".
De unde ºi tacâmurile de argint...
Indiferent ce-o fi... o sã sângereze. Sã-l foloseascã pe tata drept momealã?!
E ultima greºealã din viaþa sa scurtã ºi jalnicã.
Ce?
- Ce-ai, mãi? - Dean...
Ascultã... în jurnalul tatei, am gãsit niºte notiþe din ianuarie 1990,
în care spunea cã merge în Minnesota, sã verifice un caz.
Cam cu nouã luni înainte de a se naºte puºtiul ãsta, mai precis.
- Coincidenþã. - Coincidenþã...
Urmãtoarele douã pagini din jurnal...
au fost rupte.
Doar nu crezi cã-i adevãrat!
Frãþie... nici eu nu vreau sã cred! Numai cã... e posibil.
Tata pleca de-acasã sãptãmâni întregi,
ºi nu era cãlugãr, sã ºtii.
Ia gândeºte-te... "vânãtorul" vine în oraº,
omoarã un monstru, salveazã o fatã...
Uneori, fata îl "rãsplãteºte".
Bun... acum mã gândesc la tata fãcând sex... taci odatã!
Poate cã, de data asta, a reuºit sã fenteze "portarul".
Terminã, frãþie!
Eºti Adam?
Tu eºti Sam?
Da. El e Dean.
Salut.
Aºadar...
de unde-l cunoºteaþi pe tata?
Am lucrat împreunã.
- Cum a murit? - În timpul serviciului.
- Era mecanic, nu? - A cãzut o maºinã pe el.
Salut, Adam. Ce mai faci?
Dã-mi-l mie. Mi-e sete de mor!
- Ca de obicei, Adam? - Da. Mulþumesc, Denise.
Ia spune...
Când l-ai vãzut ultima oarã pe John?
Nu-mi amintesc exact. Cu câþiva ani în urmã.
Cum de te-ai hotãrât sã-l suni?
N-am ºtiut la cine sã apelez. E singura mea rudã.
Mama a dispãrut.
Serios? Îmi pare rãu. De cât timp?
E tragic... pe bune.
Dar, dacã eºti copilul lui John, cum se face cã n-am auzit de tine?
Pentru cã nu ne cunoºteam prea bine.
Cel puþin pânã în urmã cu câþiva ani...
- Cum adicã? - Mama nu vorbea niciodatã de el.
- ªtiam câteva chestii... - Ce fel de chestii?
Mama e asistentã medicalã, iar tata a ajuns la Urgenþe, practic sfâºiat.
A suferit un accident de vânãtoare sau aºa ceva.
ªtiam cã-l cheamã John Winchester.
Asta-i cam tot. Nu suntem chiar o familie model.
Mai existã aºa ceva în zilele noastre, oare?
Când l-ai întâlnit prima oarã?
Când am împlinit 12 ani.
Mama avea un numãr de telefon de-al lui, ºi...
dupã ce m-am milogit de ea vreme de-o sãptãmânã...
pânã la urmã, l-a sunat.
Doamne! Când a auzit John cã are un fiu, a venit într-un suflet încoace.
A lãsat totul baltã, a condus fãrã sã opreascã...
- Poftim. - Mulþumesc.
Ce frumos...
- Vã supãraþi dacã... - Nicio problemã. Bagã mare.
Trecea pe-aici cam o datã pe an.
Suna când putea ºi el... cu toate astea...
m-a învãþat sã joc poker, biliard, ºi...
Chiar mi-a fãcut cinste cu o bere când am împlinit 15 ani.
În plus... m-a învãþat ºi sã conduc. Tata...
Avea o minunãþie de Impala, model 1967.
Terminã cu porcãriile! Minþi!
- Nu mint. - Ba minþi.
Scuze, dar cine naiba vã credeþi de mã faceþi mincinos?
Suntem fiii lui John Winchester! Aia suntem.
Suntem fiii lui.
- Am doi fraþi? - Nu, n-ai fraþi.
Uite ce e, frãþie... nu ºtiu dacã eºti "vânãtor" ºi nici nu ºtiu ce naiba vrei.
N-am vânat niciodatã în viaþa mea!
Mã rog... eu m-am cãrat. Sã mergem, Sam.
Pot sã vã demonstrez.
- Te-a dus la un meci de baseball? - Da, când am împlinit 14 ani.
Tata a reuºit sã vinã la câteva onomastici ale mele.
29 septembrie 2004.
Un singur cuvânt... "Minnesota".
Te-a dus la un nenorocit de meci de baseball?!
Da...
De ce-ntrebi? Pe tine unde te ducea tatãl tãu de ziua ta?
Adam... spuneai cã l-ai sunat pe tata pentru cã mama ta a dispãrut.
Da.
- De cât timp a dispãrut? - De trei zile.
Cine e ultimul care-a vãzut-o?
Dl. Abbinanti, vecinul nostru.
A vãzut-o venind acasã marþi seara,
dar nu s-a dus la servici miercuri dimineaþã.
- Ai sunat la poliþie? - A sunat ºeful ei de la spital.
Am venit încoace cât de repede am putut.
Ar fi trebuit sã fiu aici.
Ce-au spus poliþiºtii?
Cã au... au cercetat casa, dar n-au gãsit nimic.
Mama n-ar fi plecat fãrã sã spunã nimic nimãnui.
Parc-ar fi dispãrut de pe faþa pãmântului...
Noptiera a fost rãsturnatã. Ce altceva?
Nimic. ªeriful spune cã nu existã urme de intrare prin efracþie.
Ce, ai impresia cã poliþiºtilor le-a scãpat ceva?
E posibil. Ei nu-s aºa atenþi ca mine.
Eºti mecanic...
Exact.
Ce poþi sã-mi mai spui despre tata, Dean?
- Doar l-ai cunoscut... - Da, dar nu la fel de bine ca tine.
Crede-mã, puºtiule...
nu vrei sã ºtii.
Scuzã-ne o clipã.
Ai vorbit cu poliþiºtii?
Da. Aºa cum spunea ºi Adam, n-au niciun indiciu despre dispariþie.
- Ce surprizã... - Am gãsit, totuºi, ceva.
Uite... în 1990, în Windom au fost profanate 17 morminte.
Crezi cã de asta a venit tata aici?
Aºa cred. Fii atent la pozã.
Bun... "vâna" ceva. Ce anume?
Habar n-am. Probabil a scris pe paginile care lipsesc din jurnal.
Luna trecutã însã, profanãrile au început din nou.
Din cimitirul din localitate au dispãrut trei cadavre.
Creatura dupã care-a venit aici...
n-a omorât-o ºi s-a întors.
ªi, dintr-odatã, a trecut de la mortãciuni la carne proaspãtã?
Kate a dispãrut, ºi...
la fel s-a întâmplat ºi cu Joe Barton, un barman din oraº.
Auzi... mama ta îl cunoºtea cumva pe Joe Barton?
Nu cred... de ce-ntrebi?
- Ce-ai vãzut? - Dã-te puþin.
Ajutã-mã sã ridic salteaua.
De fiecare datã iau bãtaie...
De ce n-am ales "hârtia", oare?
Cine naiba sunteþi?
Liniºteºte-te, Adam.
Nu-mi spune tu mie sã mã liniºtesc!
Casa mea s-a transformat în locul faptei, mama probabil e moartã, iar voi doi...
Îmi spuneþi sã chem poliþia, dar dispãreþi înainte de a veni ei?
Cine sunteþi, de fapt?
Poliþiºtii n-au ºtiut unde s-o caute pe mama, Dean... tu, însã, ai ºtiut.
V-am auzit mai devreme cum vorbeaþi despre... profanãrile de morminte.
Nu sunteþi mecanici.
Vreau sã ºtiu ce se-ntâmplã... nimic mai mult.
Vã rog...
Suntem "vânãtori".
- Sammy! - Meritã sã ºtie, Dean.
Cum adicã "vânãtori"?
Vreþi sã spuneþi cã...
Chiar vreþi sã cred cã toþi monºtrii din filme
ºi toate coºmarurile pe care le-am avut în viaþa mea chiar existã?!
"Godzilla" e inventatã, sã ºtii.
Îi "vânãm".
La fel fãcea ºi tata.
Bine.
"Bine"? Asta-i tot ce-ai de spus?
Da' ce-ar trebui sã spun?
Cã suntem niºte mincinoºi, cã suntem nebuni...
Nimeni nu spune doar "bine"!
Sunteþi fraþii mei.
Îmi spuneþi adevãrul, nu?
- Da. - În cazul ãsta, vã cred.
- Ia spuneþi, cine-a rãpit-o pe mama? - Nu suntem siguri.
Ceva din oraºul ãsta furã corpuri... ºi vii, ºi moarte...
dar nu ºtim ce e.
Multe creaturi pot fi vinovate de asta.
Credeþi cã mai e în viaþã?
Cu ce pot sã vã ajut?
Nu poþi.
Creatura asta mi-a ucis mama. Dac-o "vânaþi", vreau sã vã ajut.
- Nu. - Dean... poate cã...
Ce "poate"?
ªi-a pierdut mama. ªtim ºi noi cum e.
De ce crezi cã tata nu ne-a spus nimic despre puºtiul ãsta, Sam?
- De ce crezi c-a rupt paginile alea? - Pentru cã...
Pentru cã-l apãra!
- Tata a murit, Dean. - Nu conteazã!
N-a vrut ca Adam sã trãiascã la fel ca noi, înþelegi?
O sã-i respectãm dorinþa.
Am ºi eu drept de vot în problema asta?
- Nu! - Nu!
Stai cu copilul.
- Unde pleci? - Sã mã plimb!
Aºa face mereu?
Bine-ai venit în familie...
Uite ce e...
o sã te-nvãþ câteva chestii.
- Dar Dean a spus cã... - ªtiu ce-a spus Dean.
ªtiu, însã, ºi ce-nseamnã sã vrei sã te rãzbuni.
Cavoul a fost construit în 1926.
Patru generaþii din familia Millsap se odihnesc aici.
În zilele noastre nu se mai face aºa ceva...
Ia spuneþi, Dle. agent Nugent...
V-aþi hotãrât unde doriþi sã vã petreceþi eternitatea?
Numai la tâmpenia asta mã gândesc...
Au dispãrut trei cadavre... aveþi idee cine le-a luat?
Niºte huligani, niºte demenþi.
Ãsta nu e sânge. ªtiþi cumva ce e?
Formol.
Oricine ar fi comis aceste crime, nu doar a furat cadavrele...
le-a spintecat.
Poliþiºtii ºi agenþii federali nu plãtesc prima bere.
- Chiar aºa de evident e cã-s agent? - Cunosc toþi poliþiºtii din oraº.
Dvs. parc-aþi fi coborât direct din serialul "Lege ºi ordine".
Ce cautã un agent federal în Windom?
Cercetez dispariþia lui Joe Barton.
- Sã înþeleg cã-l cunoaºteþi? - Puþin...
Sunt Lisa, soþia sa.
În cazul ãsta... ce poþi sã-mi spui despre dispariþia lui Joe, Lisa?
Acelaºi lucru pe care i l-am spus ºi ºerifului.
Vineri seara a rãmas singur în bar, sã facã inventarul...
ºi n-a mai ajuns acasã.
- Poliþiºtii ce-au spus? - Nimic.
Adevãrul e cã mã temeam c-au renunþat sã-l mai caute.
Acum, cã te-am vãzut...
Joe a fost poliþist?
Ajutor de ºerif... pentru puþin timp, însã.
ªi cu mult timp în urmã.
Nu cumva a lucrat la cazul...
la cazul cu profanãrile de morminte din 1990?
Da, a lucrat.
Joe a fost cel care a gãsit corpurile neînsufleþite.
A fost premiat pentru asta.
Cazul a fost foarte interesant.
Þi-a povestit vreodatã cum le-a gãsit?
În marea majoritate a cazurilor, spunea cã a fost un poliþist bun.
Dupã ce bea câteva beri, însã, recunoºtea cã a fost ajutat.
- Cine l-a ajutat? - "Un specialist"... atât spunea.
Poliþiºtii l-au gãsit pe cel care furase cadavrele?
Nu.
Când l-am întrebat pe Joe despre asta, mi-a spus sã nu-mi fac griji,
pentru cã "fãptaºul a fost pedepsit pe mãsura faptelor".
Sam...
Cum a murit tata, de fapt?
L-a omorât un demon.
L-aþi "vânat"?
V-aþi rãzbunat?
Dean l-a omorât.
Aºadar, pentru voi s-a terminat.
Aºa ceva nu se terminã niciodatã.
- Ce mã-sa... - Liniºte!
Stai aici.
E în sistemul de aerisire.
Fugi!
- Unde þi-e maºina? - Acolo.
- Cheile! - Uite-le.
Sam!
Dean! Ajutor!
Am atins-o. Aþi vãzut ceva?
N-am apucat s-o vãd bine.
Ce naiba e creatura asta?
N-ar trebui sã mergem dupã ea?
Nu. În labirintul ãla? Creatura a dispãrut de mult.
Bun... n-om ºti noi ce e, dar ºtim pe cine urmãreºte...
- Joe Barton, mama lui Adam... - ªi Adam.
Era sub camioneta lui, aºteptându-l.
A întins o capcanã, iar eu am cãzut ca prostu' în ea.
Nu conteazã. Ai dreptate... am gãsit ºablonul.
Joe Barton a fost poliþist.
Sunt convins cã l-a ajutat pe tata. Sã recapitulãm: el...
prietena tatei...
ºi fiul sãu.
Toþi oamenii din oraº pe care-i cunoºtea tata.
Mãcar ºtim de ce s-a întors.
Vrea sã se rãzbune.
Ia-þi boarfele. Ne cãrãm de-aici.
N-ar trebui sã plecãm.
Da' chiar! Hai sã rãmânem aici, unde i s-a luat gâtu' mamei puºtiului!
- Bunã asta. - Vorbesc serios.
Nu, Sam. O sã-l luãm pe puºti, o sã-l ducem la Bobby,
ºi-apoi o sã ne-ntoarcem aici, sã terminãm ce-a început tata.
Cum? N-avem indicii, n-avem martori...
Cu toate astea, avem ceea ce-ºi doreºte creatura.
Vrei sã-l foloseºti pe puºti ca momealã?! De-asta vrei sã rãmânem aici?
Creatura se va întoarce, probabil. L-am putea antrena pe Adam...
l-am putea pregãti.
- Ar putea muri, Sam. - Am putea muri cu toþii, Dean.
Chiar dacã o omorâm, existã milioane de creaturi care vor sã se rãzbune.
Pe tata, pe noi...
Dacã-l iau pe puºti în locul nostru, iar el nu-i pregãtit sã se apere?
O s-o fac.
Indiferent de consecinþe, o s-o fac.
Vreau s-o fac.
- Mãiculiþã! - E simplu.
E simplu. Simte reculul ºi sincronizeazã cu apãsatul pe trãgaci.
Trei focuri.
- Serios? - Bagã mare.
- Norocul începãtorului... - Nu, frate. Eºti talentat.
- Bine þintit. - Mulþam.
Apoi... le dãm foc.
- Cu un aruncãtor de flãcãri artizanal? - Da. Sunt uºor de fãcut.
O sã-þi arãt.
Miºto meserie v-aþi ales, frate.
"Vânãtoarea" de monºtri nu-i o meserie, Adam.
E un mod de viaþã.
ªtiu cã vrei sã intri la Medicinã. Ai prietenã, prieteni?
De-acum încolo, nu mai ai.
Dacã vrei sã faci asta, nu mai poþi avea asemenea legãturi... cu nimeni, niciodatã.
Sunt puncte slabe.
O sã le pui viaþa în pericol acelor oameni... or sã moarã din cauza ta.
Ãsta e preþul pe care-l plãtim.
Le dai papucii ºi nu te mai gândeºti la ei.
Pe un singur lucru te poþi baza...
Pe familie.
Sam!
Pot sã discut ceva cu tine?
Ce naiba te-a apucat?
Adicã?
"Vânãtoarea e un mod de viaþã. Nu trebuie sã te-mprieteneºti cu nimeni".
Exact asta þi-a spus þie tata! Îþi aminteºti?
Exact înainte de a ne-ntoarce spatele ºi-a o tãia la Stanford.
Îl urai pe tata pentru ce þi-a spus. Acum te-apuci sã-l citezi?!
Ei bine... pânã la urmã, tata a avut dreptate.
- De când asta? - Dintotdeauna.
ªtii ce vãd când mã uit la Adam, Dean?
- Un puºti obiºnuit. - Nu. Carne de tun.
Din cauza demonilor ºi monºtrilor care bântuie, exact asta e.
L-am urât mult timp pe tata. Serios vorbesc.
Acum, însã, cred cã-nþeleg.
N-am avut parte de-un câine sau de-o casã în suburbii...
ªi ce dacã? Tata ne-a crescut aºa cum trebuia.
Ne-a învãþat sã ne apãrãm.
Adam meritã acelaºi lucru.
- Tu auzi ce spui, frãþioare? - Crezi cã greºesc?
Cred cã, pentru noi, e prea târziu.
Asta e viaþa noastrã. útia suntem noi.
Nicio problemã. Accept asta. Adam însã...
Încã mai are ºanse, frãþioare. Poate sã meargã la facultate, sã devinã doctor...
De ce-ar fi Adam altfel decât noi?
- Eºti invidios pe puºti? - Da' tu?
Dean...
toate astea...
nu sunt adevãrate.
Tatãl pe care l-a cunoscut Adam... nu ºi-a arãtat adevãrata faþã.
Creaturile care pândesc, însã, sunt cât se poate de adevãrate.
Se-apropie sfârºitul lumii. Asta chiar e adevãrat.
Restul sunt tâmpenii cu care se mint singuri oamenii, pentru a trece peste zi.
Tata nu ne-a putut creºte altfel, înþelegi? Cu Adam, însã, e altceva.
Adam poate scãpa de blesteme.
E un Winchester. E blestemat deja.
Nu...
Orice creaturã l-ar vâna pe Adam... o s-o gãsesc.
- Ai cãutat deja peste tot, Dean. - În cazul ãsta... o sã mai caut o datã.
Ce bine-i acasã...
Joe cel neîndemânatic...
La naiba!
La naiba...
Bun... am închis toate celelalte intrãri în casã.
Dacã o sã vinã creatura, pe-aici o sã intre.
Ce spuneai?
Adam! Adam!
Mamã!
- Nu te duce! - Mamã!
Adam!
Mamã...
Nu, Adam! Opreºte-te!
M-a luat, dar am reuºit sã scap.
Am reuºit sã scap!
Pleacã de lângã ea, Adam.
- Ce naiba ai, Sam?! - Nu e mama ta!
Adam, cine... ce se întâmplã?
- Pleacã de lângã el! - Ce se întâmplã aici?
- Ascultã-mã... - Chiar ea e!
Am gãsit prea mult sânge. Mama ta e moartã.
Am gãsit prea mult sânge în sistemul de aerisire!
Adam!
- Împuºc-o! - E nebun! Eu sunt!
- Fii atent la mine, Adam! - Eu sunt!
Asta nu e mama ta!
- Adam... - Împuºc-o! Nu e fiinþã umanã!
ªtiu.
Argint...
Nu mã mai mir cã testele au dat greº.
Nu sunteþi "schimbãtori".
Sunteþi strigoi.
Vezi tu... termenul ãsta mi se pare rasist.
Carne proaspãtã... mult mai bunã decât ceea ce obiºnuiam noi sã mâncãm.
Ar fi trebuit sã-mi dau seama.
Oamenii omorâþi m-au dezorientat.
De obicei, strigoii nu omoarã oameni.
Voi vã hrãniþi doar cu hoituri...
ºi luaþi forma ultimului cadavru din care v-aþi ghiftuit.
ªi gândurile, ºi amintirile...
Aºa a fost, de exemplu, cu Adam.
- "Eºti ceea ce mãnânci", nu? - Sunteþi niºte monºtri!
Foloseºti cam des termenul ãsta, Sam.
Nu cred cã ºtii ce-nseamnã.
Sângele lui are gust diferit...
Tatãl nostru a fost un monstru?
De ce? Din cauza a ceea ce mânca?
N-a rãnit pe nimeni, Sam.
Niciun om viu, adicã.
Nu.
N-a fost un monstru.
Creatura care l-a omorât, însã, era un monstru.
Numele monstrului e John Winchester.
Mã-sa mare!
Graþie tatãlui tãu, eu ºi fratele meu am crescut fãrã pãrinþi.
Mãcar ne-avem unul pe celãlalt.
La fel ca fratele tãu ºi cu tine... suntem de nedespãrþit.
De fapt, a fost foarte greu sã te facem sã rãmâi singur.
E aºa cum spuneai, Sam. Nu te poþi baza decât pe propria familie.
Vreme de 20 de ani, am trãit ca ºobolanii.
Ne-am mutat din cimitir în cimitir, am mâncat doar carne împuþitã...
Atunci ne-am gândit: "ce-ar fi sã trecem la lucruri proaspete"?
ªi ºtiam exact unde trebuie sã mergem.
Rãzbunarea... aºa ceva nu se terminã niciodatã. Corect, Sam?
Mai întâi l-am omorât pe poliþist, pe prietenul lui John.
Apoi, pe târfa sa, iar apoi - pe fiul sãu.
L-am sunat ºi pe John, dar...
nemernicul murise deja.
Se pare cã tu ºi cu Dean o sã-i þineþi locul.
De data asta, Dean n-o sã ne mai întrerupã.
O sã mâncãm din tine, încet, fãrã grabã...
la fel cum am fãcut cu Adam.
Apropos...
chiar era fratele vostru.
M-am gândit c-ar trebui sã afli.
Când am muºcat prima oarã din el, era încã în viaþã.
Ce-a mai þipat!
Sam! Cu cât te zbaþi mai mult, cu-atât o sã sângerezi mai tare.
Ar fi bine sã te calmezi.
Alo!
Sunt strigoi, Dean!
Bine. O sã le zbor cãpãþânile ºi gata.
Dean!
Ridicã-te.
Þine-te bine.
Imediat te bandajez.
Rezistã, frãþioare.
Gata, gata...
Mulþumesc.
Aºa fac fraþii, nu?
Apasã pe bandaje.
Eºti sigur cã asta trebuie sã facem?
Strigoii n-au falsificat nici pozele, nici jurnalul tatei.
Adam era fratele nostru.
A murit ca un "vânãtor". ªi-a câºtigat dreptul sã fie ars pe rug.
Poate reuºim sã-l înviem...
Hai sã-l chemãm pe Cass, sã ne facã un serviciu.
Nu. Adam a ajuns într-un loc mai bun.
Auzi... în sfârºit, am înþeles de ce te contrai mereu cu tata.
Voi doi eraþi aproape identici.
Eu unul l-am venerat pe tata.
Mã îmbrãcam ca el, mã purtam ca el,
ascultam aceeaºi muzicã...
Tu, însã, îi semeni mai mult decât îi voi semãna eu vreodatã.
Acum îmi dau seama de asta.
O sã consider spusele tale ca fiind un compliment.
Considerã-le cum vrei.
Traducerea ºi adaptarea: baltzatu
welcome to www.1000fr.com