YouSub
Untitled

ro Romanian

Untitled Romanian subtitles

0 downloads · 723 lines · added Jul 21, 2015

Report a problem
What's wrong?
Advertisement

Romanian transcript

Lumina Ortodoxiei
Lev Durov
Grigorie Soloviev
Ruslan Cernețchii
Alexandru Abramovici
Anton Lapko Valeriu Agaian
Igor Carpievici
Gheorghe Sivohin
în filmul
Trei cuvinte despre iertare
- Ha-ha-ha! Auzi-l ce vrea!
Ca fiica lui Kabaro să-ți fie soție?
Ha-ha-ha! Doar ești o corcitură.
Chiar dacă-s corcitură, sunt la fel de țigan ca și toți de aici.
- Da? Țigan, zici?
Iar să furi nu poți nimic...
Mereu ești prins.
Dacă ești țigan, fură-l de la boier pe Orlic.
Iar după aceea poți trimite și pețitorii.
Tot îl voi fura.
Al meu este calul acesta!
- De ce vă chinuiți singur, Afanas Petrovici?
- Oare cineva dintre voi știe să biciuiască?
Numai să mîngâiați știți.
- Încet, încet, încet...
- Destul!
Lăsați-l!
Poate, accidental, va muri, Doamne ferește!
Nu vreau acum la bătrânețe să-mi iau un păcat pe suflet.
- Al meu este calul acesta.
Al meu este calul acesta...
- Spune și tu, a?
Acum, ascultă-mă pe mine!
Dacă te mai văd o dată la grajd
nu vei scăpa cu bice.
Vei merge la județ.
Iar acolo știi și singur: sau muncă silnică sau spânzurătoarea.
Ai înțeles?
Luați-l din ochii mei. Ca nici duhul să nu-i fie aici.
Tribul bulibaşei!
- Calm, calm! De ce ești atât ne neliniștit?
Tu ești la mine cel mai frumos, cel mai bun, cel mai blând
Bravo! Încet, încet!
Îi este dor de ieșirile de noapte, de aceea și nu ascultă.
- Clar!
La iarbă? În natură? Vei merge, vei merge!
Afanas! - A? - Pe cinci să- trimiți pe luncă!
Să nu-și ia ochii de pe Orlic.
Căci altfel eu singur vă voi pedepsi sever!
- Sigur, onorabile! - Glumesc!
- Pavel Alexeevici, la boiereasă a venit doctorul.
- Vin acum!
- Oare de ce boierul nostru din cauza calului așa s-a speriat?
Doar la noi niciodată nimeni n-a fost biciuit.
S-a mai întîmplat să fie furat un cal.
Va face puțină gălăgie și atât. Iar acum?...
- Nu e treaba ta de câine!
- Ascultă-mă, țigănașule!
îți promit că
dacă te mai văd o dată
vei regreta că te-ai născut.
- Dezlegați-l! Să plece de-aici!
- Odată navigam pe mare
pe o corabie mare
Timpul o... oop...
- Oh, ticălosule! Te-am prins, hoțule?
- Au, au, au, au, au! Urechea, urechea!
- Doar ăsta e cârnațul meu, a? Cârnațul meu?
- De la mine în piață frații lui mi-au furat niște miere!
- Slăbește mătușă, și așa tipul este bătut.
- Ce ai Lis? Mereu hoții cu bătaia erau învățați!
- Iertați-mă, iertați-mă oamenilor pentru Domnul!
Diavolul, diavolul m-a înșelat!
Doar sunt botezat! - Ești o canalie!
- Doar am furat cârnaţul că-mi este foarte foame!
- Akim! Ia dă cârnațul!
- Ia-l!
- Ține! - Ce-i cu tine Lis?
- Și să nu mai furi!
- Cum vine asta, a?
- Lasă, Akim! Nu te supăra!
- Vezi, Lis ca bunatatea asta a ta să nu se termine pentru tine cu rău.
- Ce judecată ai mai făcut!?
- Pardon, că vă deranjez de la un lucru foarte important!
Lis, pregătește-te! Vei merge în tura de noapte.
- Ce fel de păstor de cai din mine?
- Nu-mi arăta aici aerele!
Nu te uita că boierul se poartă bine cu tine.
Ăsta-i un ordin și trebuie să fie executat!
Și pe Simeon să-l iei cu tine! Tot mai vesel va fi!
Voi...
știți ce?
Dacă îl veți vedea pe țigan lângă pășune
prindeți-l și aduceți-mi-l mie!
Iar eu voi hotărî ce să fac cu el!
- Va fi îndeplinit!
- Nicolae... tu doar le poți pe toate!
Așa îmi zicea mama.
Iar eu cred.
Fă așa ca să-mi meargă!
Te rog! Atât de mult mi-a plăcut Zolinka!
însă bulibaşul nu o dă pentru mine!
Ajută-mă să-l fur pe Orlic!
Acum fără el nu mă pot întoarce în tabără!
Te rog! Tu toate le poți, plăcutule al lui Dumnezeu!
Da?...
Mă vei ajuta?
Eu am plecat?
- Hai, hai! Notabil miros!
Zhuchka! Zhuchka!
Ține! - Frumusețe!
- Orlik! Orlik!
De la o verstă (1066,8 m) se aude! Doar atinge-l!
Iată! Calul e pe loc!
Unde se va duce?
- Ingenios, ingenios Vasile ai inventat, bravo!
- Și pe țigan l-au învățat minte!
- Nu se va mai băga! - Adevărat zici!
- Nu se mai bagă țiganul! Ia dacă erai tu bătut așa!?
- Cred că își revine acum pe undeva!
- Da! I-au mângîiat bine spatele!
- Ha! Trebuia să-i trecă puțin mai jos de spate!
Ca să nu mai poată sta pe cal! Ha-ha-ha-ha!
- Fraților, uitați-vă el mănâncă plevușca de vie!
- Nu e plevușcă, e bobyr!
E hrana noastră țărănească.
Iată!...
Înainte comercianții aduceau aici pește cu cărucioarele!
Și încă ce pește! Și nici nu era scump!...
Acum a ajuns tot peștele mic!
- Ha-ha, ha-ha!
- Unde-i Juchka?
- Aleargă pe undeva!
Nu-i nimic! Mai repede îl va simți pe țigan!
- Hei, Orlik! Hei!
- Au, au, au! Orlik!
- Care țigan? Doar maică-sa este rusoaică!
Da... Greu i-a fost lui Ilie al nostru...
- Așa-i. - A rămas băiatul orfan de ambii părinți.
Da... Iată așa o istorie.
- Povestește cum s-a întâmplat asta...
- Acuș voi povesti. - Povestește.
- Ce tot tragi de timp?
- Deci iată...
tabăra stătea atunci în apropiere de satul Pocrovscoe.
- Și unde-i asta? - Unde-i asta?
- Păi... la vreo 700 de verste de aici.
- Oho!...
- Pe boier îl chemau Chirilo Petrovici.
Om feroce era!
E mort acum. Să-i fie țărâna ușoară!
Deci iată...
Mama acestui țigănaș
era frumoasă... cum nu mai găsești!
A văzut-o boierul și și-a pierdut somnul!
Și apoi a furat-o din tabără.
- Și bulibaşul... n-a zis nimic?
- Boierul acestui bulibaş atâta aur i-a dat
pentru ea. Da... gura i-a închis-o cu ruble ca să nu facă gălăgie.
- Care bulibaş?
Actualul? - Aha! Tagarin.
- Iar bărbatul ei?... Tatăl lui Ilie?
- Cine este el ca să se pună cu boierul?
A încercat să meargă contra... și ce a izbutit?
A dispărut acel țigan... de parcă nici n-a fost.
- Ei bine, mâncarea-i gata fraților! Serviți!
- M-ați chemat, nobilimea voastră?
- Te-am chemat!
Mergi în galop pe luncă
Vezi ce-i acolo!
Sunt cam tulburat.
- Ascult!
- Pădure... Liniște...
Și strălucesc doar două luminițe...
La mine...
și sufletul s-a dus în călcâie.
Mă gîndesc: iată că mi-a venit și sfârșitul!
Și deodată în întâmpinare îmi vine un bătrânel.
- S-a rătăcit și el?
- Nu!... Venea chiar spre mine!
Iar eu vin către el cu necazul meu.
Iar el tăcând așa dă din cap
Și apoi mi-a poruncit să merg după el.
... și m-a condus afară din pădure.
Iar apoi eu am intrat în biserică
Mă uit la icoană...
Păi uite-l... bătrânul acela...
Aaaa... ha-ha-ha! Toți dorm!
Dar ce fel de iarbă a fost în supă?
Tu erai... fiul diavolului!
Uite ce-a mai născocit...
- Ce mai paznici, a?
Unde este calul?
- Păi... iată-l aici!
Iată!
- Paraziții! Am să vă snopesc în bătaie.
- Sibirushka, nu mă lovi!
- Of! Îl va omorî pe Vasile!
- Taci! Nu vorbi nesocotit! Să tacă toți!
- Hai! Hai!
- Of! repede au priceput.
Hai, Orlic! Nu mă lăsa!
- Iată-l pe ticălos!
- Hai, mergi! Hai!
- Va scăpa! - Nu... de mine nu scapă!
- Afanas Petrovici, veți nimeri calul!
- Nu-ți fie frică, am ochi de vultur!
- Chiar dacă-i țigan, totuși e și el om!
- Nu-ți fă griji. Îi voi zgârâia un pic pielea...
ca să nu-i mai pierdem urma!
- Off!
- O! Ai văzut? Nici osul nu i l-am atins.
Acum, după picăturile de sânge, îl prindem imediat.
Hai, hai, hai!
- Hai! Hai!
Hai!
- Ce te holbezi, bătrâne?
- Vreau să te întreb:
Cum ți-a fost acolo?
În gunoiul de grajd?
Ce ai moșule? Ai mâncat multă măselăriță? (Ai înnebunit?)
Duhoare incredibilă!
Așa poți și muri.
- Așa și mie mi-a fost lumânarea ta.
Așa și în fața Domnului miros păcatele tale.
Nu fura - oare n-ai știut?
Ce ai cerut? Șă-ți meargă la hoție?
Pocăiește-te!
Și să nu mai furi de acum, ca să nu-ți fie mai rău!
Și gândește-te la ceea ce ceri.
Să nu furi!
- Sfinte Nicolae...
oare tu însuți ai venit la mine?
La mine... la un hoț, un țigan?
Să orbească ochii mei,
să mi se usuce mâinile,
să mor și de foame,
însă niciodată nu mă voi atinge de un cal străin!
- Ce-i prietene? Te-ai păcălit singur pe tine?
- Fu! Ce mai pute de la tine!
- Asta sufletul lui de hoț pute! Ohhh!
- Ascultă! Ce jurai tu cu tine însuți?
- Ieri am fost la iazurile boierești. - Și?
- Am scos uite-așa o știucă!
Mai nu mi s-a dus sufletul în călcâie. - Ha-ha!
- Afanas!
L-ați prins totuși!
Te snopesc în bătăi!
- Singur. Singur s-a predat.
- Singur sau nu lasă jandarmii să hotărască.
- Lasă tu jandarmii Afanas Petrovici, doar boierul...
Doar boierul n-a dat un astfel de ordin!
- Iată vom vedea acum ce ordin va da boierul!
Mergi!
- Pavlusha!
Afanas aduce pe cineva la noi.
- Privește boierule, ce oaspete ți-a venit!
- Cum ai îndrăznit să apari în fața mea?
Infractorule, furule, hoțule! - Pavlusha!
Nu ți se poate să te tulburi așa!
- Iartă-mă, boierule!
Sigur n-ai să mă crezi:
însă mai mult n-am să mai fur!
Îți dau cuvântul!
- Se jura pisica că n-a furat smântâna,
dar pe sub musteți este alb.
- Ia-mă la tine, boierule!
Voi avea grijă de cai,
Doar mă pricep la asta.
- Spune că i s-a arătat Sfântul Nicolae
I-a interzis să mai fure!
- Lis, ce-i cu tine? Tu pentru cine-ți pui cuvântul?
Doar ăsta jumătate din caii boierului îi va fura!
Of! Puțin te-am biciuit eu!
- Pavlusha! Ce înseamnă aceasta?
Tu...
L-ai biciuit pe acest băiat... pe moșia noastră?
- Mashenika, nu-ți fă griji!
Doar nu-ți este indicat. Ai grijă de tine!
Stai jos! A... Ecaterina!
- Ce băiat? - Vin, vin! - Este un hoț de cai!
Am vrut de ziua îngerului să ți-l dăruiesc pe Orlic,
iar el a vrut să fure calul!
Iartă-mă, Mașa!... Calmează-te!
- N-am nevoie de nici un fel de cadouri,
când din cauza lor sunt biciuiți oamenii!
- Prea m-am mâniat...
Iartă-mă, Mașenika!
- Spui deci...
că însuși Sfântul Nicolae ți s-a arătat?
Să te învețe minte?
- Aha! Nu mă mai întorc la cele de dinainte!
Doar vreau să lucrez!
- Dar căți ani ai?
- Șaptesprezece...
- Câți?
- Șaptesprezece.
- Lasă-l, Pavlusha!
Dacă...
băiatul nostru n-ar fi murit la o lună după naștere
tot ar fi mers acum pe al 17-lea an!
- Maria Feodorovna, mătușă... - Taci!
Am auzit despre faptele tale eroice!
Lasă-l...
să aibă grijă de grajd!
- E-eh!
- Dar cum te numești?
- Ilie.
- Iliusha, înseamnă? - Aha!
- Iliusha!
Îți mulțumesc, Pavlusha!
Te rog plăcutule al lui Dumnezeu,
Sfinte marele Nicolae!
În marea vieții mă înec
Dă-mi o mână de ajutor
Tuturor le ești un mare ajutător
Tuturor le ești drag
Te rog, plăcutule al lui Dumnezeu,
Milostivește-te spre mine!
În fața Domnului ești mare!
Pe tine, plăcutule al lui Dumnezeu, te rog:
Fă către Domnul rugăciune
Pentru păcătosul meu suflet.
Fă către Domnul rugăciune
Pentru păcătosul meu suflet.
Tatăl nostru
Care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Fie voia Ta
Precum în cer așa și pe pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșelile noastre
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Și nu ne duce pe noi în ispită
Ci ne izbăvește de cel viclean
Că a Ta este Împărăția și Puterea și Slava
În vecii vecilor. Amin.
- Tata, ce se va întâmpla cu grăuntele?
- Ce va fi?
Va sta în pământ,
va încolți, și după aceea va muri.
Va putrezi și singur se va preface în țărână.
- Va muri? Pentru ce?
- Așa e rânduit de Dumnezeu!
Unul moare, altul se naște.
De ce te-ai oprit? Ajunge-mă din urmă, lucrătorule!
- Țîpa, țîpa, țîpa!
- E ascuțit cuțitul, nu sta sub mână, dă-te la o parte!
- Kuzima!
Se vede că lemnul este umed.
Uită-te în hambar.
Am uscat acolo anul trecut trei lemne am uscat.
- Stai și-ți încălzește oasele
Mă voi descurca și singur, doar nu-s prost!
- Treceți la masă!
- Au! Ce fierbinte e!
Ieri supă, azi crupele!
Of!
- Iar bunele, ai greșit! - Of! Nevoie mare!
Toate bolurile le-a spart bătrânul!
- Iată!
- Bunicule, vreau un cântec de leagăn!
- Dormi, co-pi-lul meu
adormi, somnul dulce
să te-apuce.
- Ecaterina, treci la cusut!
De bonă ți-am luat
Vântul, soarele și vulturul.
Vulturul a zburat acasă...
Greierii cântă...
Timpul va fi bun!
- Nu!
Niciodată n-a fost ca de Sfântul Ilie
să nu plouă.
- Eeh!
- Tata, acolo a venit o vânzătore de cărți.
Iată ce mi-a dat!
- Eeh! Ce să zic de mine?
Sunt vânzători de cărți care au umblat prin toată Siberia!
Și fiecărui om îi aduceau Cuvântul lui Dumnezeu.
Și prin închisori au fost.
Și despre condamnații exilați îmi povesteau.
Ce fel de mulțumiri sunt.
Unii te-alungă afară.
Iar alții, la picioare, de bucurie, se aruncă!
Un soldat a lăcrimat:
Evanghelia m-a făcut om.
Iată cum!
Mai toarnă niște jeleu, gazdo!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te,
Ceea ce ești plină de har, Domnul este cu Tine
Binecuvântată ești Tu între femei
și binecuvântat este rodul pântecelui Tău
Off!
- Off! - Aaah!
- Așa și știam! Of!
Cum așa?
- Iartă, mătușă!
- Stai jos! - Liniștiți-vă!
- Iartă-ne, mătușă!
- Vai, ce necaz!
Iată ce ne-a făcut bătrânul!
Ne-a făcut de rușine!
Of!
Nu mai am puteri.
- Of!
- Tata mi-a poruncit să vă dau banii aceștia.
- Du-i, du-i acasă!
Cuvântul lui Dumnezeu să vă fie spre mântuire!
În anul opt mii șase
trăia o binecredincioasă regină.
Sfânta Preaînțeleapta Sofia.
Și și-a născut ea trei fete.
iar al patrulea era un fiu: Gheorghe cel Curajos.
Mâinile pânâ la coate erau în aur roșu,
picioarele până la genunchi - din argint pur.
Eeh, Vaniusha!
Se vede că mi-a venit timpul să mor!
Dar nu-i nimic!
Doar că... nu cumva...
să mor fără pocăință!
Nu este rău mai mare
decât o moarte neașteptată!
- Aici veți lua cina!
Nu mai sunt boluri!
Vanea, treci la masă!
- Mama, acolo în cuptor napul meu s-a copt!
- E uscată cașa!
Adu-mi niște apă, Vanechka!
- Bunicule, nu-ți fă griji. Jgheabul nu se va sparge.
Găinile cât l-au călcat în picioare, dar nu l-au sfărâmat.
Of mătușă pițigoaică!
Dragă mamă!
Pe unde zbori, prin ce părți?
Iar pe mine acea cucuvea... fără inimă...
din cuibul natal, cel cald.
pe pământ m-a aruncat
of, găsește-mă,
pe mine, puiul cel slăbănog
ridică-mă și apropie-mă de tine
Fără tine mă voi pierde
nu mai am puteri
tu auzi-mă
încălzește-mă,
Dragă mamă!
... sprijină pe tatăl tău
la bătrânețe
și nu-l mâhni în viața lui.
Și chiar de i se va împuțina mintea lui,
ai îndu... rare
și milostenie
- Of!
şi, ca gheaţa când este senin
aşa se vor topi... păcatele... tale.
- Vanika!
Ce ascuți tu acolo?
Pentru ce ai luat cuțitul?
- Fac un jgheab.
Când dumneata și cu mama veți fi bătrâni
eu vă voi hrăni din el.
- Pe cine, pe cine ai să hrănești? - Pe voi!
Când veți fi bătrâni și veți sparge bolurile!
- Doamne...
Doamne, iartă...
Doamne, iartă-mă, iartă-mă pe mine proasta!
Cosminușca!
Cosminușca, iartă-mă!
Pedepseşte-mă...
Sunt vinovată, Cosminușca!
Of... unde... unde-i mătușa mea?
unde-i tatăl meu? Săracii...
În pământ au pierit.
Iertați-mă, oamenilor! Iertați-mă!
Iertați-mă!
- Lioșa, oare nu am regretat-o pe mama?
Și pe tata... oare nu...
Eeh, Vaniușca... ce-ai zis, ce ai gândit?
E mai înțelept ca noi...
- Iertați-mă!
- Tată... iartă!
- Treceți la masă!
- Să mergem!
Ha-ha-ha-ha-ha!
- Rabdă, rabdă, plângăciosule!
Ce te-ai gândit... să fii mire... doar Teodor e mai mare ca tine!
Lui și i-o vor da pe Ecaterina!
- Am să-l bat! - Deja jumătate de sat te-a bătut pe tine!
Of!
Căpetenia deja mă mustrase pentru tine.
Maica Domnului, ajută!
Mi-e frică să nu iasă ceva rău.
Eh și tu!
Și care prost a adus asta aici?
- Să nu-ți meargă în viață!
- Ce strigi? Mai bine ai lua și m-ai ajuta!
Ajută-mă puțin!
- Hai!
Și... hop!
- Ce va fi asta, domnule?
- Construiesc o capelă.
Cândva aici a fost un izvor.
Apoi s-a acoperit cu vegetație.
S-a acoperit cu noroi.
Iar eu l-am curățat
iar acum îl voi înconjura cu bușteni.
Voi pune acoperiș... Frumusețe!
Tu cum te numești?
- Petru!
- Iar după tată?
- Petrovici sunt.
- Ia și bate un cui!
- De ce? - Hai bate!
- Au!
- Iar acum al doilea! - De ce?
- Cuvinte de ocară ai spus? Acum bate!
Bine...
Iar acum încă unul.
- Și ăsta pentru ce?
- Te mânii... te bați... te cerți
mai bate!
- Op! Ha-ha!
- Da, domnule, ce-ați mai născocit!
Mie vânătaia și tot mie să bat cuiul!
- Privește, azi într-o zi doar trei cuie ai bătut!
- De mine degrab tot satul va râde!
- De ce să râdă?
- Nicodim spune că mai bine căram cuiele astea acasă!
- Dar cine e Nicodim?
Este tatăl tău?
- Nu! E tată vitreg.
Tatăl a dispărut când eu n-aveam nici anul.
- Și mama?
Și mama?
Ce ți-a povestit despre tatăl?
- Ce să-mi povestească?
Ea l-a așteptat cât l-a așteptat
el poate deja e mort pe undeva
După aceea Nicodim a cerut-o.
Și ea a mers după el.
Ei când se cununau în biserică
eu îl tot împingeam.
- De ce-l împingeai?
- Nu știu.
- Așa... Cu grijă!
Bine... bine... ai grijă la degete!
Ei! Uite-așa!
Așa!
- Ha!
- Cum e? Suntem bravo? - Aha!
- Ha-ha-ha! - Suntem bravo!
- Anyuta, unde-i Anyuta mea? - Spune, Petru?
Dulgherul tău
ce ți-a povestit despre sine?
De unde a venit?
Cum s-a numit? - Petru, ca și mine!
E bun, de treabă!
Hm!... Meșter bun!
Și ce putere are!
Hm! Am nevoie de ciocan. Pot să-l iau?
- Dar ce? Pe al dulgherului l-ai fărmat?
- Păi, am nevoie!
- Avem doar un ciocan. Ia-l, dar după să-l aduci!
- O! Soldat! Poate ne servești?
- Domnule lasă-l în pace, cui îi spun? - Dă-te la o parte!
- Dacă ești venetic
- Nu-l asculta, domnule! - Dă-te!
- Însemnă că trebuie să ai pașaport! - Dă-te!
sau te arestăm!
- Lăsați-l în pace! - Dă-te de aici!
Sau poate că... sau poate că ești un infractor?
- Care infractor? - Ia arată pașaportul!
- Care pașaport? Bate-l, domnule, bate-l!
E un slujitor care se dă acum boier!
- Undeva l-am mai văzut eu!
- Bravo, domnule!
Eu nu m-aș fi abținut! - Nu tu mi-ai scos un dinte?
- Să mergem! Scoală!
- Ține...
Mâine îl vei bate!
- Ce nu am voie nici să strig?
- La tinerețe-i o crăpătură... iar către bătrânețe e gaură!
Mai întâi strigi...
după aceea lovești...
iar după aceea și ucizi!
Vezi, pe Juchka ai nimerit-o?
Se linge...
Am cunoscut eu, Petru, un astfel de om!
Era iute la gălăgie, la mânie!
Cu cine nu s-ar fi întâlnit, obligatoriu începea o mică ceartă!
Și ce?
Pe prieteni i-a pierdut, și-a făcut dușmani!
Își iubea soția sa tânără
însă nu o credea.
O bătea!
A lăsat el totul...
și a plecat să hoinărească...
prin lume.
- Și de ce a plecat să hoinărească prin lume?
- Cine știe?
De sine a vrut să fugă...
conștiința îl prigonea.
Înțelegea că încalcă porunca lui Dumnezeu,
dar nu se putea abține.
- Și ce s-a întâmplat cu acel om?
- În viață a avut de toate...
a și hoinărit... a fost și fierar...
și la plute dădea drumul pe râuri...
La beție, în bătaie a omorât un om
și a stat pentru asta la închisoare.
Cunoscându-le pe toate...
a început să-l roage pe Domnul
să-l ierte. Cerea putere ca să se poată smeri pe sine.
Ca să trăiască cu oamenii în bună-înţelegere!
Ha-ha-ha!
- Vai, ce frumos e!
- Iar eu nici nu ştiam... Bună ziua!
- Bună!
- Serviţi-vă, fetelor!
- Să nu te măriţi cu Teodor, auzi?
Dacă vor veni peţitori trimite-i înapoi!
- Dar cu cine să mă mărit? Cu tine?
Doar tu o să sari la bătaie! Ha-ha!
- Serviţi-vă, domnule!
E dulce!
Cum vei merge, Petruşa! Dar cum vei merge, Petruşa!
După tânăra fată, după tânăra fată!
Îţi vor da ţie, îţi vor da ţie
primul pahar de vin, primul pahar de vin!
Vars-o, vars-o pe ea!
Calului pe copită, iar a doua pe sită!
Ni se închină, nouă fetelor ni se închină
Ha-ha-ha-ha!
- Vino spre seară la scrânciob.
- Petru! - A? - Vino la mine!
- Scoate un cui! - Pentru ce?
- Cum de ce: te mâniai îi băteai; acum te-ai abţinut - scoate!
- Iată!
- Iar acum urcă pe acoperiş!
Vom îndrepta scândura, a mers strâmb!
- Doar eu deja de două ori am verificat!
- Şi ce dacă?
Meştesugul nu-i agăţat în spate,
iar fiecare lucru trebuie făcut cu bună-credinţă!
Aşa că hai...
urcă!
Petru!
Mai scoate unul!
- Salut!
Polyuşka!
- Cu pace te primim!
Staţi jos lângă noi!
- Iartă-mă, Polea!
Câţi ani mă gândeam
cum voi intra în casă
te voi vedea...
dacă mă vei recunoaşte...
- Te-am recunoscut deodată!
Când stăteam lângă biserică.
Inima mi s-a oprit!
- Ar trebui să-ţi cad la picioare
te-am lăsat cu un fiu!
Iartă-mă!
N-am acumulat nimic.
iar această cruce de argint
mi-a dăruit-o un comerciant
pentru că l-am scăpat din râul Ural.
Te-am pedepsit, Polyuşka!
Şi pe mine m-am pedepsit!
Iartă-mă!
- Mă rugam pentru dumneavoastră...
- Şi eu pentru dumneavoastră...
mă voi ruga!
Adio!
- Asta a fost!
- Iar asta... aşa şi va rămânea?
- Lasă să rămână!
Vezi...
vei face omului rău...
cu cuvântul, sau cu fapta...
chiar dacă după asta nu o dată îţi vei cere iertare...
e ca şi cum ai scoate din lemn un cui...
iată rănilea acelea sunt ca aceste găuri...
rămân în suflet pentru totdeauna!
Să ţii minte acest lucru!
Dar mai bine...
cum îţi vine mânia...
strigă către Hristos!
Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
Ei!... Adio!
Câmpul e aproape...
- Aşteaptă, tată!
Pot să vin cu tine?
- Nu, Petea!
Rapid iei deciziile. Cum făceam şi eu...
Deşi...
Întrea
…

Need subtitles from another video?