YouSub
Untitled

ro Romanian

Untitled Romanian subtitles

0 downloads · 814 lines · added Aug 17, 2015

Report a problem
What's wrong?
Advertisement

Romanian transcript

Mai mult, Doamne!
Sunt atât de îndrăgostită de Isus!
Voi sunteţi îndrăgostiţi de Isus?
Nu este El vrednic de vieţile noastre?
Nu e vrednic de viaţa ta?
Da!
El este aici, în cameră!
Prezenţa Lui este aici, în cameră!
O, Doamne!
Doamne, Îţi mulţumesc pentru toţi oamenii care au venit,
sunt atâtea naţiuni aici, despre care se spune că sunt închise.
Şi Îţi mulţumesc, pentru că Tu le declari deschise!
Serios, El le declară deschise!
El le declară deschise!
Ar trebui să ne bucurăm de asta.
Îi supăr pe unii, pentru că sunt o misionară fericită.
Aleluia!
Şi sunt fericită, pentru că sunt îndrăgostită!
Când eşti îndrăgostit, eşti vesel, aşa că nu mă pot abţine!
Da!
Vreau să încep prin a vă spune o mărturie.
Vă amintiţi cartea Zaharia?
Şi vă amintiţi ce făceau acolo,
încercau să reconstruiască templul şi erau epuizaţi.
Aţi simţit asta vreodată?
Şase oamni au simţit.
Ei construiau, lucrau, şi au vrut să renunţe.
Li se spusese că e dificil şi greu şi era greu,
greu, din ce în ce mai greu.
Îmi amintesc că eu şi Roland ne-am mutat,
din sudul naţiunii, în nord.
Ni s-a spus că regiunea este închisă.
Nordul era închis.
Era închis pentru toţi oamenii de altă credinţă.
Credincioşii ursuzi se uitau la noi şi ne-au spus:
„Nu vă aşteptaţi să vedeţi altceva decât uşi închise.”
Nu am crezut că acela era un cuvânt pozitiv.
Au spus: „Oamenii de aici nu vor să audă de Isus.
Nu vor asculta despre Isus. Sunt închişi.”
Mai târziu s-au deschis 2700 de biserici în zona aia.
Eu cred că sunt deschişi.
Deschişi atât de larg!
Toţi munţii care i-au impideicat pe oameni să înainteze,
trebuie să fie doborâţi.
Acesasata este o zi nouă.
Şi vom gândi într-un mod nou.
Vom gândi în acelaşi mod ca oamenii din Carte.
Ce părere aveţi?
Trebuie să schimbăm modul în care gândim.
Iată mărturia mea:
Aşa am primit o revelaţie asupra acestei Cărţi.
Eram pe moarte.
Încă o dată eram pe moarte.
Copilaşii mei au început să râdă de asta, îmi spun:
„Mamă, noi nici nu ne mai îngrijorăm.”
Mama nu poate muri, mama nu poate muri acum.
Mama trebuie să trăiască.
O să vă spun povestea pe scurt.
Eram în spital în Malaesia, după care am fost transferată
într-un spital din Africa de Sud.
Şi apoi, ca mulţi dintre voi, am dorit să fiu vindecată.
Aşa că am făcut ceva foarte puternic,
şi mi-am revendicat vindecarea.
Şi mi-am scos transfuziile şi m-am întors în Moazambic
unde am predicat, şi câteva sute de oameni din tribul Macua
au fost mântuiţi, după care m-am prăbuşit
şi a trebuit să mă întorc la spital.
Nasol!
Vroiam să fiu vindecată, să mă fac bine,
dar trupul meu nu cooperă.
Aşa că m-am întors la transfuzii,
şi ceva foarte puternic s-a întâmplat.
Soţul meu m-a sunat şi m-a întrebat:
„Scumpa mea, ce doreşti?”
Multe femei ar fi zis:
„Aş vrea nişte papuci de casă şi flori, te rog.”
Dar eu i-am spus că vreau adidaşi de alergat.
Adidaşi de alergat!
De ce am vrut adidaşi de alergat?
Pentru că îmi place să alerg.
Şi doctorii ăia iubiţi vroiau să îmi amputeze picioarele,
pentru că aveam o boală care îmi devora carnea!
Asta m-ar fi împiedicat să alerg.
Nu aş fi apreciat asta.
Vreau să continui să merg, pentru că Domnul
mi-a dat ceva de făcut.
Şi eu sunt îndrăgostită de El.
Deci cu sau fără picioare, eu Îl iubesc pe El.
Dar aş prefera să îmi păstrez picioarele,
pentru că este mai uşor să mă deplasez.
Aşa că i-am cerut soţului meu să îmi aducă adidaşi.
El nu mi-a zis că e ceva prostesc, ci a împrumutat BMW-ul cuiva,
care este foarte diferit de camioanele pe care
le conducem noi, şi a mers la un mall.
De fapt, a mers la două mall-uri.
Şi mi-a adus, pe patul de spital, adidaşi pentru alergat.
Şi i-a pus sub pat.
Eu eram tot pe moarte, dar mă uitam la ei din când în când,
la adidaşii ăia.
Ce te-a chemat Domnul să faci?
Înţelegi că există boli care mănâncă pielea şi carnea,
şi care vor să te oprească?
Înţelegi că sunt demoni ai iadului şi ai întunericului,
care vor să te oprească?
Care vor să îţi taie picioarele,
şi să te împiedice să îţi continui calea?
Vor să îţi oprească alergarea şi câştigarea cursei.
Noi suntem chemaţi să îi aducem lui Isus Cristos
recompensa suferinţelor Lui.
Noi suntem chemaţi să ne dăm viaţa pentru Cel ce e vrednic.
Şi a venit timpul să păşeşti într-un loc nou,
şi într-un mod nou de gândire.
Suntem chemaţi să terminăm în putere.
Suntem chemaţi să terminăm cursa cu bine,
să ne ridicăm aripile ca vulturii.
Suntem chemaţi să vedem într-un mod nou.
Domnul mi-a vorbit despre cartea Zaharia.
Şi mi-a spus: „Vreau să câştig un loc de odihnă.”
Cine vrea să fie un loc de odihnă pentru Dumnezeu?
Nu avem nevoie ca Domnul
să se pogoare peste această conferinţă,
avem nevoie ca El să locuiască în noi!
Trebuie să fim „posedaţi” de Dumnezeul cel viu.
Nu doar umpluţi, nu doar să sorbim puţin din Duhul Sfânt,
nu doar să bem un pic, ci trebuie să fim posedaţi
cu totul de Dumnezeul cel Viu!
Trebuie să fim un popor posedat
de dulcele Duh Sfânt.
Aşa că, atunci când păşim în întuneric...
Bam!- lumina se aprinde.
Acesta este destinul nostru dorinţa noastră
şi chemarea lui Dumnezeu pentru vieţile noaste, ale tuturora.
Nu suntem chemaţi să fim războinici plângăcioşi!
Nu suntem chemaţi să fim războinici fără picioare!
Suntem chemaţi să strălucim.
Isus Cristos în tine, nădejdea slavei.
Aşa că mă aflam acolo,
şi îmi doream atât de mult să strălucesc, nu să mor.
Doctorii nu erau pozitivi,
erau întocmai ca acei credincioşi morocănoşi,
care îmi spuneau că nimeni nu vrea să audă de Isus.
Acelaşi tip de inimă.
Vei muri.
Pregăteşte-ţi piatra funerară.
Nu e frumos să spui aşa ceva.
Ar fi putut fi puţin mai politocosi,
poate să îmi dea o îmbrăţişare.
Următorul om la care am fost
s-a uitat la mine şi a fost puţin mai drăguţ.
Era creştin.
A început să plângă.
„Îmi pare atât de rău că vei muri.”
Era foarte drăguţ, dulce şi bun.
„Nu trebuie să plăteşti, e gratis.
Mori.
Nu te pot ajuta.”
M-a îmbrăţişat.
M-am gândit: „Ce om dulce şi preţios!”
Dar nu l-am crezut.
M-am întors la spital.
Era un loc atât de frumos!
Erau nişte turturele care zburau pe la fereastra mea
şi mă priveau dimineaţa în timp ce îşi fluturau aripile.
Dimineta plecau, iar seara se întorceau, chiar înainte de apus.
Şi se uitau la mine.
Iar Domnul mi-a spus:
„Vreau să fii un loc de odihnă pentru Mine.
Un loc în care întunericul nu poate sta,
unde nici o boală nu poate trăi.
Vreau să fii un loc de odihnă pentru Mine.”
Domnul ne-a chemat să mergem în locurile întunecate,
dar nu pentru că acestea să rămână întunecate,
ci ne-a chemat pentru a fi oameni ai lui Isus care iubesc radical.
Ne-a chemat să fim lumina.
Să fim conectaţi total,
şi să rămânem întotdeauna în Isus Cristos.
Conectaţi total, lipiţi ca un altoi,
legaţi la hrana noastră în Isus Cristos.
Îndrăgostiţi de Isus, trăind în Isus, fericiţi în Isus!
Să ne predăm viaţa în totalitate lui Isus!
Să înţelegem nevoile Trupului lui Cristos
şi să fim conectaţi la Isus.
Ceva e diferit la noi, atunci când ne conectăm la Isus!
Când ştim că Tăticul nostru ne iubeşte!
Ştiaţi că Tăticul vă iubeşte?
Unii păreţi puţin trişti.
Dacă aţi şti cât de mult vă iubeşte Tati, aţi fi fericiţi!
Nu contează prin ce am treut, eu ştiu finalul poveştii!
Ştiu finalul Cărţii!
Indiferent prin ce trecem pe pământ, noi avem bucurie!
Noi avem bucurie!
Unii dintre voi nu ne ştiţi,
staţi în scaunele voastre şi bolborosiţi.
„Dacă mi-ar şti povestea, n-ar mai....”
Hai să vă spun ceva: am fost bătută,
împroşcată cu pietre şi închisă.
O, da!
Bătută, împroşcată cu pietre, închisă,
înjunghiată, slăbită, naufragiată şi apoi împroşcata din nou cu pietre.
El e vrednic! Dumnezeu e Sfânt!
Eu sunt în viaţă!
Nu voi părăsi acest pământ până când
El nu mă cheamă acasă!
Şi îi poţi întreba pe toţi apropiaţii mei:
eu sunt în viaţă!
Trăiesc în Dumnezeul meu!
Şi El e glorios!
Şi îmi place să îmi dau viaţa pentru El!
Dar El mi-s spus:
„Este o nouă zi şi o nouă cale!”
Şi despre asta vreau să vă vorbesc.
El îmi vorbea şi îmi spunea
despre Duhul Sfânt şi posesiunea Lui.
Sfânt!
Despre cum să devii un loc de odihnă pentru Dumnezeu,
unde El să nu se pogoare asupra ta - Ping!
ci unde El trăieşte în tine.
El te posedă.
Îţi poseda gândurile, emoţiile şi duhul.
Şi gândeşti ca Isus.
Cristos în tine, nădejdea slavei.
Pe Isus nu L-a deranjat ce a făcut pentru noi.
El s-a dat pe Sine de bunăvoie.
Nu a fost împins de la spate;
El te-a văzut, te-a văzut.
El te iubeşte.
Aşa că s-a dat pe Sine de bunăvoie.
Înţelegi asta?
El te-a văzut şi te-a iubit.
Te cunoaşte.
Inima Lui bate pentru tine.
El e plin de pasiune pentru tine.
Şi e plin de pasiune pentru oamenii
pe care îi reprezinţi.
Şi în a 32-a zi de perfuzii le-am zis doctorilor:
„Vă apreciez foarte mult.”
A fost o trezire în camera mea.
Asistentele şi cei care schimbau cearşafurile
intrau şi începeau să plângă.
Cădeau, unii cădeau - Bam!
se prăbuşeau.
Şi ziceau: „E atâta viaţă în camera asta!”
Era atâta bucurie acolo!
Era ziua 32.
Mi-am scos perfuziile şi am zis:
„Merg să văd un specialist.”
Am luat avionul - a fost puţin provocator.
Mi-am împachetat adidaşii,
i-am împachetat şi am mers într-un loc
unde Dumnezeu se mişcă.
M-au rugat să predic, dar acolo erau o mulţime de camere,
şi oamenii ăia iubiţi care filmau nu vroiau să mor în timpul predicii,
pentru că nu ar fi dat bine pe cameră, pentru mişcarea aceea.
Aşa că mi-au spus:
„Iubito, nu trebuie să predici,
avem perfuzii în camera de primul ajutor.
Te putem duce în camera de prim ajutor.”
Şi eu am zis: „Nu!
Voi predică!”
Aşa că mi-au dat o pernă.
Le-am spus: „Doctori iubiţi, puteţi veni
să vă rugaţi pentru mine, sigur,
dar nu îi lăsaţi să mă pună pe perfuzii!”
Eram în primul rând şi ei au venit:
„O, sărăcuţa, o, moare, ajut-o Isuse,
nu o lasa să moară în faţa camerei de filmat.”
Şi am mers, pentru că era timpul pentru mesajul meu,
şi ei erau agitaţi, Dumnezeu să îi binecuvânteze, erau agitaţi.
M-am duş înainte, aproape târându-mă,
şi nu ştiu dacă am voie să spun unde eram, eram în Toronto.
Da, acolo eram.
Aş putea la fel de bine să menţionez unde era,
pentru că m-a costat un milion de dolari ca să merg acolo,
vorbesc serios, dar asta este o altă poveste.
Sunt banii cei mai bine cheltuiţi.
Hei!
Aşa că m-am dus acolo, am mers la amvon,
am început să vorbesc despre cum Domnul
Îşi construieşte Templul.
Cine este Templul?
Noi suntem templul!
Noi suntem templul Dumnezeului celui Viu!
Şi noi obosim, şi uneori vrem să renunţăm;
uneori suntem torturaţi, şi uneori suntem închişi,
alteori suntem bătuţi, naufragiaţi, ridiculizaţi....
Dar Dumnezeu....
Şi apoi am zis asta, cuvintele astea pentru Ierusalim,
şi cuvintele astea pentru mine.
Cuvintele astea sunt pentru Ierusalim, dar şi pentru voi.
Şi astea sunt cuvintele:
Din cartea Zaharia, 2:5:
„Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui
şi voi fi slava lui în mijlocul lui!”
Hai!
„Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui
şi voi fi slava lui în mijlocul lui!”
„Şi slava lui în mijlocul lui!”
Tu unde eşti chemat?
Unde te plantează Dumnezeu?
Unde te pune Dumnezeu?
Unde eşti chemat să străluceşti?
Domnul spune:
„Eu însumi voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui
şi voi fi slava lui în mijlocul lui! Slavă în mijlocul lui!”
Cristos!
Cristos în tine, nadejea slavei.
Aceasta este promisiunea ta.
Acesta este destinul, scopul tău!
Nu eşti chemat să te târăşti în hainele tale, nefericit....
„O, Doamne, ajută-mă, ajută-mă să scap!”
Dacă credeţi că nu am trecut niciodată prin nimic,
puteţi să nu mă luat în seamă...
„Te iubim!”
Şi eu vă iubesc!
Cerul nu poate accepta eşecul.
Când am rostit acele cuvinte,
focul lui Dumnezeu mi-a atins capul.
A trecut din cap până în picioare, din cap până în picioare.
Asta s-a întâmplat de trei ori.
De trei ori.
Fiecare rana s-a închis şi am fost total,
complet vindecată, instantaneu.
Dumnezeu este viu!
El este bine şi viu!
El încă face minuni, încă înmulţeşte hrana,
este în viaţă şi este bine!
El nu este un ceasornicar care ne întoarce şi ne dă drumul;
El se implica în fiecare detaliu.
El aude fiecare strigăt, aude plânsul copiilor abuzaţi,
El ştie oroarea unui copil înfometat.
Şi unii oameni întreabă:
„De ce nu aude El?”
El vrea să îţi atingă urechile, ca să auzi şi tu ce aude El.
Ca să faci ce face El şi să mergi unde merge El.
El este un zid de foc împrejurul tău
şi slava - Isuse Cristoase - din tine.
Toate lucrurile sunt cu putinţă celor ce cred.
Toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.
A doua zi m-am trezit pe la 5 dimineaţa.
Şi mi-am scos adidaşii, m-am încălţat cu iei,
am plecat de la hotel şi am alergat o oră întreagă.
Nu am fost obosită, nu am avut nici o durere,
am fost plină de energie. Aleluia!
Aleluia!
Dumnezeul meu e Dumnezeu, şi El e viu şi bine.
Poţi trăi în depresie sau poţi trăi o viaţă adevărată.
Poţi crede o minciună sau poţi crede adevărul.
Poţi rămâne în circumstanţele vieţii sau poţi crede
pentru o nouă realitate, unde lumina pătrunde
în cele mai întunecate locuri.
Isus străluceşte în tine.
Uitaţi-vă la versetul 1 din capitolul 3:
„El (îngerul) mi-a arãtat pe marele preot Iosua
stând în picioare înaintea Îngerului Domnului
şi pe Satana stând la dreapta lui ca sã-l pârascã.”
Diavol mizerabil!
Ce face mizerabilul diavol?
Acuză.
Acuză tot timpul.
Este un mincinos, rău şi acuzator.
Aşa cum Dumnezeu vrea să îţi deschidă urechile
ca să auzi strigătul celor pierduţi şi a celor zdrobiţi,
strigătul săracilor, El vrea să îţi închidă urechile
faţă de vocea diavolului,
vocea acuzatorului, care este un mincinos
de la început până la sfârşit.
Când oamenii îmi spun că ceva nu poate fi făcut....
Dumnezeul meu e Dumnezeu
şi El poate face orice prin oricine.
Doar cedează, cedează-ţi viaţa în mâinile lui Dumnezeu!
El este vrednic.
Asta înseamnă că nu mai eşti în control?
Da.
Este alegerea ta.
Satan stătea acolo, bolborosind...
„nu se va întâmpla, vei muri, te voi totura pentru totdeauna!”
Aşa este el, este oribil.
Ghici cine l-a mustrat?
Cine?
Jesus!
„Domnul a zis Satanei: „Domnul sã te mustre, Satano!”
Cine credeţi că e mai puternic?
Cine?
Asta nu e o competiţie egală!
Nu este egalitate!
Pe de-o parte este Dumnezeu, Cel Omnipotent, Omniprezent, Omniscient,
şi pe de altă parte este diavolul, micuţ, încolăcit, prost, nebun.
Trebuie să îi zdrobeşti capul, să i-l tai, şi se târăşte.
Dar nu are dinţi.
Nu are dinţi.
Dumnezeu l-a mustrat pe Satan.
Ce lucru puternic!
Dumnezeu a ales Ierusalimul, chiar Ierusalimul; El l-a ales.
Şi Domnul şi-a ales şi Biserica Lui.
Domnul a ales-o.
„Domnul sã te mustre, Satano!
Nu este el, Iosua, un tãciune scos din foc?”
„Dar Iosua era îmbrãcat cu haine murdare şi totuşi
stãtea în picioare înaintea Îngerului.
Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui:
„Dezbrãca?i-l de hainele murdare de pe el!”
Domnul vrea să ne schimbe hainele.
El da cununa împărăteasca în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie,
o haină de laudă, frumuseţea Lui,
te îmbraca în frumuseţea Lui.
Eu ştiu ce sunt hainele murdare,
probabil într-un mod în care voi nu înţelegeţi.
Să vă spun o poveste recentă:
Eram în Mozambic şi ne îndreptăm
spre un sat numit Motorou.
Eram foarte fericită pentru că sora mea
fusese mântuita de curând, după 38 de ani de rătăcire.
A fost mântuită, umplută de Duhul Sfânt
şi era plină de bucurie, şi nu ştia ce se face la biserică.
A doua zi după ce s-a convertit,
am dus-o în Motorou şi mi-a spus:
„Majoritatea oamenilor îşi vizitează surorile în Ohio,
şi tu mă duci....
Unde vom dormi?” Şi i-am spus: „Oriunde vrei!
Totul este disponibil; tu eşti sora mea,
poţi să îţi alegi locul pe pământ oriunde vrei.”
Aşa că am mers şi stăteam împreună cu unul din copiii mei,
şi mă plimbam pe acolo şi am văzut un om.
Şi acest om mi-a amintit de această poveste
şi de ce vrea Isus să ne facă.
Ce vrea Isus să facă pentru copilaşii care se afla în sărăcie,
lipsa, care sunt pe moarte şi bolnavi.
Hei!
Trebuie să îi vedem!
Ne trebuie ochi să vedem şi urechi să auzim.
Ochi ca să vedem şi urechi ca să auzim.
Aşa că tot ce cer este ca oamenii să meargă şi să vadă.
Duhul Sfânt va explica.
Aşa că mergeam, împreună
cu alţi copii ai mei, cu nişte prieteni.
Era o situaţie uimitoare.
Erau oameni care mergeau peste tot,
de colo-colo, în acest loc mizerabil.
Acest loc - dacă ar exista un rai pe pământ
pentru care ne luptăm, locul ăsta ar fi iadul.
Toată lumea era bolnavă.
Aveau viermi pe mâini, viermi pe picioare,
abdomene umflate, mureau de foame, de sete.
Omul de care vă spun nu se putea deplasa
de la monitoru acesta până la acea cameră de filmat!
Încercase să meargă, dar viermii îi mâncaseră picioarele
şi nu mai putea să meargă.
Aşa că se târâse pe coate
şi viermii îi infestaseră şi coatele.
Nu se mai putea tata nici pe coate,
aşa că se împingea înainte folosindu-se de mâini,
şi se târa pe abdomen,
iar carpele în care era îmbrăcat erau sfasaiate.
Nu mai avea haine pe dedesubt.
Avea o cârpă sfasaiata legată în jurul mijlocului;
şi era pe moarte.
Numele lui era Zaharia.
Trebuie să vedem.
Am început să îl ţin, să îl legăn.
Prietenii mei erau acolo.
Unul dintre ei, Antonio, avea trei bluze.
A alergat la cortul lui şi i-a dat omului acesta bluza lui.
S-a întors şi i-a dat hainele lui.
Copiii au venit şi nu era nici o întrebare
în legătură cu ce trebuia făcut.
Am luat o găleată de apă
şi am început să îi spăl picioarele, mâinile.
L-am ţinut în braţe şi l-am legănat,
i-am tăiat unghiile şi când i-am dat să bea apă
l-am privit pe omul ăsta, care murea de sete.
L-am urmărit bând apă.
Şi Domnul mi-a vorbit.
Fiecare fiinţă vie de pe pământ,
care nu mă cunoaşte, este în aceeaşi situaţie.
Ţie ţi-a fost dată apa vie.
Râuri sfinte de apă vie care curg din lăuntrul tău!
Râuri din Apocalipsă 22, din Ezechiel 47.
Dar trebuie să vezi şi să auzi,
şi nu poţi fi sfânt, nu poţi fi sfânt,
nu poţi fi umplut de deghizarea lor.
Sora mea a venit tremurând, plângând pe drum,
în timp ce lui Zaharia i se spălau picioarele.
Era o femeie cu picioare ciungi.
L-am servit pe Domnul timp de 38 de ani,
am predicat Evanghelia 38 de ani, sunt îndrăgostită de Isus,
i-am data toată viaţa mea, toată persoana mea.
Sora mea fusese măţuita doar de o zi.
Avea putere?
Avea ungere?
Cine a plătit?
Femeia oloagă din faţa lui Zaharia.
I-am spus:
„Danielle, tu ai fost vindecată,
pune-ţi mâinile peste femeia aceasta.”
Bam! - a fost vindecată instantaneu.
Şi păşea....
Cristos în tine, nădejdea slavei!
Uneori credem că trebuie să câştigăm (abilitatea de a vindeca)
Cristios în tine este nădejdea slavei.
Tu Îl crezi pe Cel care este Acela?
Crezi că este timpul pentru o lucrare rapidă?
Îndepărtează carpele murdare.
Aşa că i-a luat carpele murdare lui Zaharia
şi sora mea plângea pentru că numele fratelui nostru,
care a murit la vârsta de patru ani şi jumătate, era Zaharia.
Şi ea îi spala picioarele lui Zaharia.
Şi Domnul i-a dat surorii mele care era mântuita de o zi,
o viziune despre Zaharia în rai
şi ea a înţeles dintr-o dată Evanghelia, adevărul.
Şi a zis: „Asta e cea mai rea zi a vieţii mele,
dar şi cea mai bună zi a vetii mele.
Nu îmi vine să cred că am irosit atât de mulţi ani,
dar acum Îl cunosc pe El şi Îl iubesc.
Îl cunosc şi Îl iubesc.”
Aşa că i-am luat carpele sfasaiate ale lui Zaharia.
Nu poţi reface acele cârpe.
Nu încerca să le repari, ele trebuie arse.
Trebuie arse.
Arse sub sânge.
Tot trecutul e trecut.
Acele cârpe au fost îndepărtate.
I-am luat hainele murdare.
„Iatã cã îndepãrtez de la tine nelegiuirea
şi te îmbrac cu haine de sãrbãtoare!”
În acel iad pe pământ, Zaharia l-a întâlnit pe Isus.
Şi lumina l-a inundat ca soarele de la amiază.
Şi omul acela a devenit viu, născut din nou.
Faţa lui a început să strălucească.
Expresia lui s-a schimbat.
Viermii erau îndepărtaţi.
Şi o viaţă nouă a venit în el.
Aleluia!
Aceasta este ziua unui nou început.
Aceasta este ziua când vedem, auzim, mergem,
nu speriaţi, ci umpluţi pe deplin cu Cel pe care Îl iubim,
oprindu-ne pentru El;
vedem ce vede El, şi facem ce face El.
Ce s-a mai întâmplat în poveste?
I-a mai spus altceva.
„Eu am zis: „Sã i se punã pe cap o mitrã curatã!”
şi i-au pus o mitrã curatã pe cap
şi l-au îmbrãcat în haine,
în timp ce Îngerul Domnului stãtea acolo.”
Cum ţi-ar plăcea să gândeşti?
Ţi-ar plăcea să gândeşti ca înainte,
sau ţi-ar p
…

Need subtitles from another video?