Advertisement
Romanian transcript
Luati loc.
Luati loc ,va rog.
Prelegerea mea va fi de aproximativ 40 de minute.
Si dupa aceea,veti putea pune intrebari
timp de 15 sau 20 minute.
Deci totul va dura o ora.
Si dupa o ora voi da autografe.
Puteti cumpara carti acolo, daca doriti
si le voi semna aici.
Vom reveni la asta mai tarziu.
Daca aveti un pendul
aceasta este un pendul, de masa m si lungime L
puteti obtine,ceea ce am facut in clasa,
dar nu o sa va plictisesc cu asta.
Puteti deriva cat timp este necesar pendulului pentru a face
o oscilatie completa.
Si noi numim asta perioada pendulului.
Si am derivat in clasa ca perioada este egala cu 2π inmultit cu
radical din L supra radical din g.
Stiti deja ce este L.
Daca nu stiti ce este PI, ar fi bine
sa parasiti sala chiar acum.
Si g este ceea ce noi numim acceleratia gravitationala,
care este aproximativ aceeasi in orice loc de pe Pamant.
In Boston este aproximativ 9.80 metri
pe secunda pe secunda.
Si dumneavoastra ati spune, e ciudat, metri pe secunda pe secunda.
Aceasta inseamnă daca aruncati un obiect
de la foarte mare inaltime
cateva sute de metri inaltime
si il lansati la viteza 0
Dupa o secunda va avea o viteza de
9.8 metri pe secunda.
Dar dupa inca o secunda se vor adauga la acei 9.8 metri
pe secunda.
Asadar este de doua ori acea viteza.
Si dupa trei secunde, sunt trei secunde.
Asadar acum intelegeti de ce se noteaza metri
pe secunda pe secunda.
Aceasta este semnificatia lui g.
Este ceva bizar in legatura cu aceasta ecuatie, ceva ce
este impotriva propriei intuitii.
Si nu ar trebui sa va simtiti stingheriti deoarece este si impotriva
intuitiei mele.
Avem pendulul, si sa presupunem ca aduc pendulul
in aceasta pozitie.
Numim aceasta amplitudinea pendulului.
Si il lasam sa balanseze inainte si inapoi.
Observam o anumita perioada.
Dar acum, il aducem in aceasta pozitie.
Nu trebuie sa balanseze foarte mult.
Nu exista nici o diferenta intre perioade?
Ecuatia ne spune nu, nu este nici o diferenta.
Daca exista o diferenta, gaseam
in aceasta ecuatie amplitudinea, care nu este prezenta.
Am sa va demonstrez acest lucru
ca este intr-adevar remarcabil, ca perioada este independenta de
amplitudine daca nu generalizam la cazurile extreme
ale amplitudinii.
Mai este ceva aici, care este mult mai
non-intuitiv.
Are vreo importanta daca greutatea de la capatul pendulului(bob)
numim aceasta greutate bob
este de 1 kilogram sau 500 kilograme?
Ati zice, ei bine, trebuie sa fie
o diferenta de perioada.
Dar ecuatia zice, imi pare rau nu exista nici o diferenta.
Si am sa va demonstrez si acest lucru.
Avem aici
daca vreti sa testati acest pendul, aceasta
ecuatie in care L egal cu 1 metru
folositi acest numar.
Veti gasi o perioada de 2 secunde.
Un simplu exercitiu pentru acasa.
Folositi un metru de sfoara
Puneti un mar la capat si il balansati.
Aceasta lungime trebuie sa fie de precis un metru.
Veti observa ca perioada va fi de 2 secunde
Pendulul care il avem aici este intra-adevar
mama tuturor pendulelor.
Priviti-l.
15,5 kilograme si lungimea pendulului este
5.21 metri.
Totusi, trebuie sa intelegeti ca este foarte dificil sa
facem masuratori precise.
Asadar exista o incertitudine in masurarea
lungimii,trebuie sa fim onesti in aceasta privinta deoarece suntem
fizicieni.
Iar incertitudinea in masurare o estimam la 5
centimetri.
Asadar o sa tinem cont de aceasta incertitudine de 5 centimetri.
Asta inseamna 1%, 5 centimetri din 521 este 1%.
Dar fiindca L apare sub radical, inseamna ca
incertitudinea in timpul pe care il prezicem
este numai de o jumatate de procent.
Daca nu vedeti motivul de ce 1% devine jumatate
de procent, este OK, nu il luati in considerare.
Trebuie sa ma credeti pe cuvant.
Deci acum, eu pot face o predictie.
Asadar eu prezic folosind aceasta ecuatie
asta este tot ce fac.
Pun aici 5.21.
Pun aici 9.80.
Multiplic cu 2 pi, si fac predictia ca perioada
pendulului este de 4.58 plus sau minus 0.02 secunde.
De ce plus sau minus 0.02?
Ei bine, aceasta este incertitudinea de jumatate de procent datorita
radicalului din L. Puteti vedea imediat ca 2 este
aproape jumatate de procent din 458.
Asadar predictia mea nu poate fi mai precisa de 0.02
Acum apare problema.
Trebuie sa masor perioada pentru a va convinge ca este
independenta de amplitudine si
independenta de masa.
Asadar problema cea mai mare este acum insusi Walter Lewin, care este
timpul meu de reactie.
Cat de precis sunt capabil sa fac masuratoarea?
Acest lucru nu are nimic de a face cu lipsa noastra de cunostinte a
lunigimii exacte.
Acum, ultima data cand am dat acest curs cu pendulul
a fost acum 12 ani.
Aveam 63.
Pe vremea aceea, am spus elevilor ca timpul meu de reactie este de
o zecime de secunda.
Si asa a fost.
Dar acum, am 75.
Asadar timpul meu de reactie nu mai este 0.1 secunde.
Cat este ?
Ei bine, nu stiu.
Daca doriti sa fiti ingaduitori cu mine
o sa presupunem ca timpul meu de reactie la varsta de 75 de ani este
in acest moment 2/10 secunde.
Daca puteti sa acceptati asta, atunci fiecare masuratoare pe care
am s-o fac, indiferent de complexitatea ei, are o incertitudine
de 2/10 secunde.
Nu confundati aceasta cu 0.02
0.02 are legatura cu lungimea.
Totul e bine.
Asadar am sa masor prima data perioada la 5
grade, apoi la 10 grade amplitudine.
Si am sa masor 10 perioade nu una.
Unii dintre voi ar putea crede, nu este oare o pierdere de timp
sa masori 10 perioade cand poti sa masori doar una?
Veti vedea foarte repede de ce sunt 10.
Veti vedea acest lucru.
Asadar cele 10 perioade vor fi un numar, plus sau minus
incapacitatea mea, care este 0.2 secunde timp de reactie.
Nu pot sa schimb asta.(incapacitatea)
Si apoi voi masura la 10 grade.
Vom obtine din nou, 10 perioade.
Vom obtine un numar.
Vom obtine din nou, plus sau minus 0.2 secunde.
Am sa va demonstrez ca
in cadrul incertitudinii masuratorilor, am sa obtin
aceleasi numere in cele trei cazuri in contextul incertitudinii.
Asadar daca sunteti pregatiti, avem aici cronometrul.
Toata lumea il poate vedea.
Iar aici avem pendulul.
Am aici doua repere pe podea.
Daca tin bob-ul aici, este la 5 grade.
Aici sunt 5 grade.
Iar cand tin bob-ul aici, sunt 10 grade.
Cronometrarea nu va fi usoara.
Cea mai buna varianta este sa pornesc cronometrul cand
pendulul aproape se opreste la amplitudinea de referinta.
Acest lucru este bine definit.
Apoi il lasam sa balanseze de 10 ori.
Apoi,cand aproape se opreste, il oprim.
Mi-ati fi de mare ajutor daca ati numara cate
oscilatii am efectuat, deoarece nu voi fi nevoit
sa ma uit la el.
Tot ce am de facut este cand ajung aproape de 10,sa
observ timpul de oprire, si
sa il opresc.
Vom incepe la 5 grade amplitudine.
Am sa ii dau drumul cand ajunge aici.
OK.
Acum numarati.
Publicul : 1 , 2 3 , 4.
WALTER LEWIN:Va descurcati foarte bine.
Publicul : 5.
WALTER LEWIN:Veti trece acest curs.
Publicul : 6, 7, 8, 9, 10.
45.7.
Aceasta devine acel T. Ceea ce inseamna ca intreaga ecuatie
va trebui divizata cu 10.
Acum veti vedea de ce am masurat 10 oscilatii.
Asadar T va fi 4.57 plus sau minus 0.2 impartit la 10.
Care este, plus sau minus 0.02 secunde.
Observati ca este conform predictiei.
Asadar timpul meu de reactie este un pic mai bun
decat 2/10 dintr-o secunda.
Nu va bazati pe el deoarece nu ati vazut restul.
Acum 10 grade.
Acel moment este crucial.
Aici puteti pierde 4/10 de secunda,si apoi apari
ca un idiot in fata elevilor.
Publicul: 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Acum vine partea cea mai grea.
Cea mai grea parte este ca va trebui sa schimbam masa
acestui obiect.
Iar metoda in care am sa fac aceasta este vizibil
demonstrata pe coperta cartii mele.
Da, am sa stau suspendat pe acel pendul.
Este o demonstratie dificila.
In primul rand, este dureros.
Chiar este.
In al doilea rand, cronometrarea este complicata.
Deoarece cand te uiti la pendul si il vezi
nemiscat, acest lucru este bine definit plus
sau minus 0.1 secunde.
Cand te balansezi, atunci o poti face
simtind momentul in care tu crezi ca stai nemiscat.
Si asta am sa fac.
Voi veti numara.
Acest lucru este foarte neplacut.
Chiar este.
A, e ceva ce nu v-am spus.
Daca esti un bun fizician, ai putea zice, daca ai sa
stai pe acel bob, atunci efectiv aduci masa
in sus pe bob.
Asadar lungimea pendulului se va scurta.
Si astfel obtii o perioada mai scurta.
Eu stiu si acest lucru.
Prin urmare, va trebui sa imi intind corpul in asa fel
incat sa fie aproape
paralel cu podeaua.
Daca nu fac acest lucru, nu va voi putea convinge ca
perioada este independenta de masa.
Acest lucru pentru mine devine dificil de realizat.
Voi incepe la un moment dat.
Veti vedea cand si veti numara.
Sunteti pregatiti?
Publicul : Da.
OK.
Numarati.
Publicul : 1
Se mai intampla.
Si de fapt, nimeni nu stie de ce.
Trebuie sa o iau de la inceput.
Nu l-am oprit.
Chiar nu am facut-o.
Oh, inca cronometreaza?
Ok, am suficienta energie sa mai incerc o data,doar
o singura data, nu de doua ori.
OK.
Sunteti pregatiti?
Publicul : Da.
OK.
Publicul: 1, 2, 3
WALTER LEWIN: Este intr-adevar dureros.
Publicul: 4, 5
WALTER LEWIN: Nu puteti sa numarati mai repede?
Publicul:6, 7, 8, 9, 10.
10 perioade cu Walter Lewin.
Cat este?
45.9 plus sau minus 0.2.
Perioada este 4.59 plus sau minus cei 0.02.
V-am spus, fizica functioneaza.
Daca am o minge de tenis in mana, si o
las sa cada de la o anumita inaltime, fara
viteza, va sari inapoi, dar nu poate niciodata sari
mai sus decat inaltimea initiala.
Daca ar sari, atunci noi fizicienii am zice ca este o
incalcare a conservarii energiei.
Iar aceasta este cea mai sfanta dintre toate legile fizicii.
Nu poate sari mai sus.
Sa presupunem ca obiectul are masa m si este
la o distanta h de podea.
Aceasta este podeaua.
Acesta este obiectul, h.
Asociem cu pozitia acestui obiectului o energie care
are un nume.
O numim energie potentiala.
Aceasta energie potentiala este m*g*h.
Stiti deja ce este g.
h, este distanta in metri.
Cand obiectul este pe podea, h este 0.
Asadar energia potentiala este zero.
Pe masura ce obiectul cade, castiga viteza si noi
asociem cu viteza energie, care o numim energie cinetica.
Iar energia cinetica a unui obiect
de masa m este 1/2 mv la patrat
m este masa iar v este viteza obiectului.
Daca obiectul cade si atinge podeaua , atunci
energia potentiala este 0.
Toata energia este acum transformata in energie cinetica.
Deoarece energia, credem noi, este conservata.
Cand atinge podeaua o parte din aceasta energie cinetica
poate fi convertita in caldura datorita compresiei.
Daca ar fi o minge de tenis, acest lucru sigur s-ar intampla.
Cu alte cuvinte, cand sare inapoi, energia totala
nu mai este energia maxima h, este mai putin,
asadar nu va mai sari la aceiasi inaltime.
Dar in nici un fel nu poate sari mai sus decat h.
Sa presupunem ca ar putea sari prima data pana aici.
Ei bine, asta ar putea rezolva problema energiei in lume.
Deoarece, te asezi si urmaresti jocul mingei.
Si vezi cum mingea sare si mai sus iar urmatoare saritura
si mai sus.
Dar daca prima data sare mai sus, va face acelasi lucru
si a doua oara.
Dupa o ora, mingea va fi la cateva mii
de metri in cer.
Iar daca ajunge la sol, are o
viteza enorma, si o cantitate enorma de energie cinetica.
Asadar aveti energie din nimic.
Dar nu exista asa ceva in fizica,
acest lucru nu are sa se intample.
Asadar obiectul nu va putea sari mai sus decat h.
Mingea de tenis,transfera o parte din energie in
caldura atunci cand atinge podeaua.
Situatia este dificila cu un pendul
deoarece pendulul nu atinge podeaua.
Asadar nu se pierde caldura deoarece
nu atinge podeaua.
Asadar daca aduc pendulul la o anumita distanta mai sus
de sol, si il las sa balanseze, cand se intoarce
aici, este aproximativ la aceiasi inaltime.
Nu poate ajunge mai sus.
Asta ar insemna o incalcare a conservarii energiei.
Deoarece frecarea cu aerul este foarte mica,
disiparea de energie este foarte mica.
Si intr-adevar, in demonstratia de mai devreme,poate
ati remarcat ca nu puteti vedea acest lucru.
Pendulul oscila in continuare.
Atat timp cat realizati urmatorul lucru, daca ii dau drumul pendulului dintr-o anumita
locatie cu 0 viteza, nu poate niciodata, cand revine, sa
depaseasca locatia initiala.
Aceasta idee este folosita in demolarea cladirilor.
Cand demolam o cladire, folosim o masa enorma.
O ridicam la o distanta h.
Iar apoi, fixam o tinta, cum ar fi casa dumneavostra, sau
orice altceva, la baza unde toata
aceasta energia potentiala este transformata in energie cinetica.
Asadar acest obiect este lovit cu o cantitate enorma de energie,
la viteza mare, astfel demolam zidul.
Aici, avem un geam de sticla.
Ar fi bine sa va dati la o parte deoarece acest experiment
este periculos.
Acesta este geamul.
Daca aduc acest obiect exact langa geamul de sticla, si
daca sunt suficient de inteligent sa il lansez cu 0 viteza,
geamul nu se va sparge.
Dar daca imi tremura mainile putin si ii dau un
mic impuls, atunci bineinteles va reveni.
Si se va ridica mai sus.
Si asta ar insemna
Va cunosc pe voi baieti.
Studenti adora cand se sparge geamul.
De aceea, platesc asa mult scolarizarea la MIT.
Totul este in regula.
Dati asta la o parte.
Acum urmeaza un experiment, care emotional este cel mai
dificil de realizat in aceasta seara.
Am sa imi risc viata pentru a va demonstra ca intr-adevar
eu cred in conservarea energiei.
Si veti vedea cum am sa realizez acest lucru.
O sa ma pun in locul gemului de sticla.
Si am sa tin obiectul langa barbie.
Nu pot sa ma dau mai in spate,
nu am cum sa trisez.
Am sa ii dau drumul de la barbie.
Realizati ca efectele unui mic impuls pot insemna
ca asta va fi ultima mea prelegere.
Su nu voi mai putea da autografe.
Asa ca am nevoie de colaborarea dumneavoastra.
Cand incep sa numar de la 3 la 0, nici un zgomot, nu tusiti.
Si chiar as aprecia daca pentru 3 secunde,
ati putea sa va tineti respiratia.
Mai trebuie sa va spun ceva.
Nu am putut dormi toata noasptea.
O sa inchid ochi.
Nu vreau sa o vad.
Si o sa numar de la 3 la 0.
3, 2, 1, 0.
Dupa aceasta demonstratie, le
spun studentilor ca fizica functioneaza, si sunt inca in viata.
A fost scris un articol despre mine in The New
York Times acum cativa ani, pe a doua pagina a revistei
era intelepciunea zilei.
Iar intelepciunea zilei era ca fizica functioneaza,
si sunt inca in viata.
Lumina alba, lumina de la soare, este compusa din
toate culorile pe care le vedem in curcubeu.
Daca imprastii lumina alba pe mici particule, atunci
lumina albastra este dispersata mai mult decat lumina rosie.
Acestui efect se numeste in fizica, imprastierea
Rayleigh.
Imprastierea Rayleigh are loc atunci cand particulele din
care lumina alba este dispersata sunt mai mici
decat o zecime de micron.
Asta inseamna de o mie de ori mai mici decat
un fir de par.
Trebuie sa fie foarte mici.
Daca particulele sunt de o jumatate de micron, atunci nu mai
are loc imprastierea Rayleigh.
Nu exista o imprastiere ''preferata'' pentru lumina albastra.
Toate culorile sunt imprastiate in mod egal,asadar lumina alba imprastiata
de particule de jumatate de micron sau
mai mari de jumatate de micron, ramane alba.
Dependenta de puterea de imprastiere
o sa notam puterea cu P
este proportionala cand avem imprastierea Rayleigh.
Aceasta este singura ecuatie care ar putea sa va intimideze, cu 1 supra
lambda la puterea a-4-a, unde lambda este
lungimea de unda a luminii.
Nu o sa va explic ce este lungimea de unda
a luminii.
Explicatia ar putea sa va incurce.
Dar am sa va zic, ca lumina albastra, are o lungime de unda de
1.5 ori mai mica decat lumina rosie.
Daca luam 1.5 la puterea a-4-a
aveti incredere in mine.
Da, 1.5 la puterea a-4-a, obtinem 5.
Asta inseamna,in imprastierea Rayleigh, ca albastru are
o probabilitate de 5 ori mai ridicata sa se imprastie decat lumina rosie.
Am sa va demonstrez acest lucru prin doua procedee
complet diferite.
Primul procedeu incepe prin a face
intuneric complet in sala de lectura si vom avea lumina
chair aici.
Apoi, voi aprinde o tigara, iar fumul de
tigara contine particule ce sunt mai mici
de o zecime de micron.
Asadar lumina care o veti vedea imprastiata de fum
va fi albastra.
Veti vedea, in fata dumnoavoastra, imprastierea
Rayleigh.
Deoarece lumina rosie, mai mult sau mai putin, trece neobservata.
Este adevarata ca albastru domina, are
probabilitatea cea mai mare.
Prima data am sa va arat
imprastierea Rayleigh din fumul de tigara.
Apoi am o surpriza pentru voi, va voi arata imprastierea
Mie. (Gustav Mie)
Dar ,mai intai sa ne ocupam de imprastierea Rayleigh
din fumul de tigara.
Aceasta nu este deasemenea, o demonstratie placuta.
Pentru aceia dintre voi care cred ca prelegerile sunt usoare, nu.
OK.
Am sa sting luminile si apoi
o sa ma duc acolo.
Voi stinge luminile.
Toate.
Suntem cu toti de acord ca aceasta este lumina alba,
ce vine in sus.
Si nu vedeti lumina aici deoarece nu este nimic
care sa o imprastie in directia voastra.
Asadar nu vedeti lumina aici.
Dar priviti acum.
Aceia dintre voi care vad albastru, spuneti 'Da'.
Publicul : Da.
Aceia dintre voi care nu vad albastru, spuneti 'Nu'.
Publicul : Nu.
Ar fi bine sa va duceti la oftalmolog.
Acum urmeaza partea cea mai grea.
Daca inhalez fumul si il las in plamani
un minut, in plamani sunt vapori de apa.
Acesti vapori de apa vor accelera aceste
foarte mici particule de fum.
Astfel particulele de fum vor creste.
Vor deveni mici picaturi de apa, mai mari
de 0.5 microni.
Asta inseamna daca tin fumul un minut in plamani si
apoi il dau afara, nu veti vedea lumina albastra, ci
lumina alba.
Deoarece acum sunteti in domeniul imprastierii Mie, toate culorile
sunt imprastiate egal.
Va voi spune asta, inainte sa dau fumul afara si veti
vedea fumul alb, inainte sa fac asta, va voi
reaminti culoarea pe care o vedeti acum.
Voi face asta cateva secunde.
Apoi o sa o dau la o parte si o sa imi golesc plamani.
Demonstratie teribila.
Cine a vazut lumina alba?
Spuneti 'Da'.
Publicul : Da.
Daca oricare dintre voi are curajul sa spuna
nu, cine nu a vazut lumina alba?
Multumesc.
Acum am sa va explic,
de fapt, ati putea probabil ghici, de ce cerul este albastru si
de ce norii sunt albi.
Norii sunt alcatuiti din picaturi foarte mici de apa, sigur mai mari
de o jumatate de micron, adica imprastierea Mie.
Asadar lumina alba de la soare imprastiata de nor
alb ramane alb.
Asadar acum, pentru prima data in viata, aveti
o explicatie de ce norii sunt albi.
Si ar trebui, sau poate, deasemenea intelege acum
de ce cerul este albastru.
Aici este solul si tu esti aici.
Si aici sus este, sa zicem, partea superioara a atmosferei.
Razele solare vin asa.
Soarele este infinit de departe, asadar razele vin asa.
Atmosfera este plina de particule foarte mici de praf, mai mici
de o zecime de micron.
Si chiar densitatea fluctuatiilor moleculelor de aer
este clar mai mica de o zecime
de micron.
Obtinem ideala imprastiere Rayleigh.
Asadar lumina alba intra, tu esti aici.
Dar care este lumina care vine spre tine?
Predominant albastra.
Asadar cerul este albastru.
Lumina care este imprastiata aici, ce vine spre tine este
predominant albastra.
Din aceasta cauza cerul este albastru.
Iar motivul este imprastierea Rayleigh
a particulelor de praf in atmosfera.
Daca soarele este sus pe cer, cantitatea totala de lumina
care este imprastiata in directia ta este numai 1%.
Asadar foarte putin.
Daca soarele este la 5 grade deasupra orizontului, atunci lumina
trebuie sa calatoreasca prin mai multa atmosfera.
Avem aici o situatie care este extrema,
cand avem rasarit de soare sau apus de soare.
Asadar soarele este acolo si lumina vine din partea asta si
tu esti aici.
Desenul nu respecta proportiile.
Acest strat de atmosfera este acum asa de mare incat
mai mult de 99% din razele solare in directia ta sunt
imprastiate deoparte.
Asadar ce este imprastiat deoparte?
Albastru nu mai este.
Dar daca te uiti la 1 supra lambda la a-4-a,
verdele nu mai este.
Toate culorile au disparut.
Ramane doar o culoare ce are cea mai mare lungime de unda,
care este 650 nanometri.
Nu trebuia sa va spun, dar am decis.
Asadar singura lumina care ajunge este de culoare rosie.
Acesta este motivul pentru care soarele apare rosu.
Aici avem un nor pe cer, iar acel nor primeste
lumina de lungimi de unda scurte ce au fost
imprastiate.
Asadar aceasta part
…
Luati loc ,va rog.
Prelegerea mea va fi de aproximativ 40 de minute.
Si dupa aceea,veti putea pune intrebari
timp de 15 sau 20 minute.
Deci totul va dura o ora.
Si dupa o ora voi da autografe.
Puteti cumpara carti acolo, daca doriti
si le voi semna aici.
Vom reveni la asta mai tarziu.
Daca aveti un pendul
aceasta este un pendul, de masa m si lungime L
puteti obtine,ceea ce am facut in clasa,
dar nu o sa va plictisesc cu asta.
Puteti deriva cat timp este necesar pendulului pentru a face
o oscilatie completa.
Si noi numim asta perioada pendulului.
Si am derivat in clasa ca perioada este egala cu 2π inmultit cu
radical din L supra radical din g.
Stiti deja ce este L.
Daca nu stiti ce este PI, ar fi bine
sa parasiti sala chiar acum.
Si g este ceea ce noi numim acceleratia gravitationala,
care este aproximativ aceeasi in orice loc de pe Pamant.
In Boston este aproximativ 9.80 metri
pe secunda pe secunda.
Si dumneavoastra ati spune, e ciudat, metri pe secunda pe secunda.
Aceasta inseamnă daca aruncati un obiect
de la foarte mare inaltime
cateva sute de metri inaltime
si il lansati la viteza 0
Dupa o secunda va avea o viteza de
9.8 metri pe secunda.
Dar dupa inca o secunda se vor adauga la acei 9.8 metri
pe secunda.
Asadar este de doua ori acea viteza.
Si dupa trei secunde, sunt trei secunde.
Asadar acum intelegeti de ce se noteaza metri
pe secunda pe secunda.
Aceasta este semnificatia lui g.
Este ceva bizar in legatura cu aceasta ecuatie, ceva ce
este impotriva propriei intuitii.
Si nu ar trebui sa va simtiti stingheriti deoarece este si impotriva
intuitiei mele.
Avem pendulul, si sa presupunem ca aduc pendulul
in aceasta pozitie.
Numim aceasta amplitudinea pendulului.
Si il lasam sa balanseze inainte si inapoi.
Observam o anumita perioada.
Dar acum, il aducem in aceasta pozitie.
Nu trebuie sa balanseze foarte mult.
Nu exista nici o diferenta intre perioade?
Ecuatia ne spune nu, nu este nici o diferenta.
Daca exista o diferenta, gaseam
in aceasta ecuatie amplitudinea, care nu este prezenta.
Am sa va demonstrez acest lucru
ca este intr-adevar remarcabil, ca perioada este independenta de
amplitudine daca nu generalizam la cazurile extreme
ale amplitudinii.
Mai este ceva aici, care este mult mai
non-intuitiv.
Are vreo importanta daca greutatea de la capatul pendulului(bob)
numim aceasta greutate bob
este de 1 kilogram sau 500 kilograme?
Ati zice, ei bine, trebuie sa fie
o diferenta de perioada.
Dar ecuatia zice, imi pare rau nu exista nici o diferenta.
Si am sa va demonstrez si acest lucru.
Avem aici
daca vreti sa testati acest pendul, aceasta
ecuatie in care L egal cu 1 metru
folositi acest numar.
Veti gasi o perioada de 2 secunde.
Un simplu exercitiu pentru acasa.
Folositi un metru de sfoara
Puneti un mar la capat si il balansati.
Aceasta lungime trebuie sa fie de precis un metru.
Veti observa ca perioada va fi de 2 secunde
Pendulul care il avem aici este intra-adevar
mama tuturor pendulelor.
Priviti-l.
15,5 kilograme si lungimea pendulului este
5.21 metri.
Totusi, trebuie sa intelegeti ca este foarte dificil sa
facem masuratori precise.
Asadar exista o incertitudine in masurarea
lungimii,trebuie sa fim onesti in aceasta privinta deoarece suntem
fizicieni.
Iar incertitudinea in masurare o estimam la 5
centimetri.
Asadar o sa tinem cont de aceasta incertitudine de 5 centimetri.
Asta inseamna 1%, 5 centimetri din 521 este 1%.
Dar fiindca L apare sub radical, inseamna ca
incertitudinea in timpul pe care il prezicem
este numai de o jumatate de procent.
Daca nu vedeti motivul de ce 1% devine jumatate
de procent, este OK, nu il luati in considerare.
Trebuie sa ma credeti pe cuvant.
Deci acum, eu pot face o predictie.
Asadar eu prezic folosind aceasta ecuatie
asta este tot ce fac.
Pun aici 5.21.
Pun aici 9.80.
Multiplic cu 2 pi, si fac predictia ca perioada
pendulului este de 4.58 plus sau minus 0.02 secunde.
De ce plus sau minus 0.02?
Ei bine, aceasta este incertitudinea de jumatate de procent datorita
radicalului din L. Puteti vedea imediat ca 2 este
aproape jumatate de procent din 458.
Asadar predictia mea nu poate fi mai precisa de 0.02
Acum apare problema.
Trebuie sa masor perioada pentru a va convinge ca este
independenta de amplitudine si
independenta de masa.
Asadar problema cea mai mare este acum insusi Walter Lewin, care este
timpul meu de reactie.
Cat de precis sunt capabil sa fac masuratoarea?
Acest lucru nu are nimic de a face cu lipsa noastra de cunostinte a
lunigimii exacte.
Acum, ultima data cand am dat acest curs cu pendulul
a fost acum 12 ani.
Aveam 63.
Pe vremea aceea, am spus elevilor ca timpul meu de reactie este de
o zecime de secunda.
Si asa a fost.
Dar acum, am 75.
Asadar timpul meu de reactie nu mai este 0.1 secunde.
Cat este ?
Ei bine, nu stiu.
Daca doriti sa fiti ingaduitori cu mine
o sa presupunem ca timpul meu de reactie la varsta de 75 de ani este
in acest moment 2/10 secunde.
Daca puteti sa acceptati asta, atunci fiecare masuratoare pe care
am s-o fac, indiferent de complexitatea ei, are o incertitudine
de 2/10 secunde.
Nu confundati aceasta cu 0.02
0.02 are legatura cu lungimea.
Totul e bine.
Asadar am sa masor prima data perioada la 5
grade, apoi la 10 grade amplitudine.
Si am sa masor 10 perioade nu una.
Unii dintre voi ar putea crede, nu este oare o pierdere de timp
sa masori 10 perioade cand poti sa masori doar una?
Veti vedea foarte repede de ce sunt 10.
Veti vedea acest lucru.
Asadar cele 10 perioade vor fi un numar, plus sau minus
incapacitatea mea, care este 0.2 secunde timp de reactie.
Nu pot sa schimb asta.(incapacitatea)
Si apoi voi masura la 10 grade.
Vom obtine din nou, 10 perioade.
Vom obtine un numar.
Vom obtine din nou, plus sau minus 0.2 secunde.
Am sa va demonstrez ca
in cadrul incertitudinii masuratorilor, am sa obtin
aceleasi numere in cele trei cazuri in contextul incertitudinii.
Asadar daca sunteti pregatiti, avem aici cronometrul.
Toata lumea il poate vedea.
Iar aici avem pendulul.
Am aici doua repere pe podea.
Daca tin bob-ul aici, este la 5 grade.
Aici sunt 5 grade.
Iar cand tin bob-ul aici, sunt 10 grade.
Cronometrarea nu va fi usoara.
Cea mai buna varianta este sa pornesc cronometrul cand
pendulul aproape se opreste la amplitudinea de referinta.
Acest lucru este bine definit.
Apoi il lasam sa balanseze de 10 ori.
Apoi,cand aproape se opreste, il oprim.
Mi-ati fi de mare ajutor daca ati numara cate
oscilatii am efectuat, deoarece nu voi fi nevoit
sa ma uit la el.
Tot ce am de facut este cand ajung aproape de 10,sa
observ timpul de oprire, si
sa il opresc.
Vom incepe la 5 grade amplitudine.
Am sa ii dau drumul cand ajunge aici.
OK.
Acum numarati.
Publicul : 1 , 2 3 , 4.
WALTER LEWIN:Va descurcati foarte bine.
Publicul : 5.
WALTER LEWIN:Veti trece acest curs.
Publicul : 6, 7, 8, 9, 10.
45.7.
Aceasta devine acel T. Ceea ce inseamna ca intreaga ecuatie
va trebui divizata cu 10.
Acum veti vedea de ce am masurat 10 oscilatii.
Asadar T va fi 4.57 plus sau minus 0.2 impartit la 10.
Care este, plus sau minus 0.02 secunde.
Observati ca este conform predictiei.
Asadar timpul meu de reactie este un pic mai bun
decat 2/10 dintr-o secunda.
Nu va bazati pe el deoarece nu ati vazut restul.
Acum 10 grade.
Acel moment este crucial.
Aici puteti pierde 4/10 de secunda,si apoi apari
ca un idiot in fata elevilor.
Publicul: 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Acum vine partea cea mai grea.
Cea mai grea parte este ca va trebui sa schimbam masa
acestui obiect.
Iar metoda in care am sa fac aceasta este vizibil
demonstrata pe coperta cartii mele.
Da, am sa stau suspendat pe acel pendul.
Este o demonstratie dificila.
In primul rand, este dureros.
Chiar este.
In al doilea rand, cronometrarea este complicata.
Deoarece cand te uiti la pendul si il vezi
nemiscat, acest lucru este bine definit plus
sau minus 0.1 secunde.
Cand te balansezi, atunci o poti face
simtind momentul in care tu crezi ca stai nemiscat.
Si asta am sa fac.
Voi veti numara.
Acest lucru este foarte neplacut.
Chiar este.
A, e ceva ce nu v-am spus.
Daca esti un bun fizician, ai putea zice, daca ai sa
stai pe acel bob, atunci efectiv aduci masa
in sus pe bob.
Asadar lungimea pendulului se va scurta.
Si astfel obtii o perioada mai scurta.
Eu stiu si acest lucru.
Prin urmare, va trebui sa imi intind corpul in asa fel
incat sa fie aproape
paralel cu podeaua.
Daca nu fac acest lucru, nu va voi putea convinge ca
perioada este independenta de masa.
Acest lucru pentru mine devine dificil de realizat.
Voi incepe la un moment dat.
Veti vedea cand si veti numara.
Sunteti pregatiti?
Publicul : Da.
OK.
Numarati.
Publicul : 1
Se mai intampla.
Si de fapt, nimeni nu stie de ce.
Trebuie sa o iau de la inceput.
Nu l-am oprit.
Chiar nu am facut-o.
Oh, inca cronometreaza?
Ok, am suficienta energie sa mai incerc o data,doar
o singura data, nu de doua ori.
OK.
Sunteti pregatiti?
Publicul : Da.
OK.
Publicul: 1, 2, 3
WALTER LEWIN: Este intr-adevar dureros.
Publicul: 4, 5
WALTER LEWIN: Nu puteti sa numarati mai repede?
Publicul:6, 7, 8, 9, 10.
10 perioade cu Walter Lewin.
Cat este?
45.9 plus sau minus 0.2.
Perioada este 4.59 plus sau minus cei 0.02.
V-am spus, fizica functioneaza.
Daca am o minge de tenis in mana, si o
las sa cada de la o anumita inaltime, fara
viteza, va sari inapoi, dar nu poate niciodata sari
mai sus decat inaltimea initiala.
Daca ar sari, atunci noi fizicienii am zice ca este o
incalcare a conservarii energiei.
Iar aceasta este cea mai sfanta dintre toate legile fizicii.
Nu poate sari mai sus.
Sa presupunem ca obiectul are masa m si este
la o distanta h de podea.
Aceasta este podeaua.
Acesta este obiectul, h.
Asociem cu pozitia acestui obiectului o energie care
are un nume.
O numim energie potentiala.
Aceasta energie potentiala este m*g*h.
Stiti deja ce este g.
h, este distanta in metri.
Cand obiectul este pe podea, h este 0.
Asadar energia potentiala este zero.
Pe masura ce obiectul cade, castiga viteza si noi
asociem cu viteza energie, care o numim energie cinetica.
Iar energia cinetica a unui obiect
de masa m este 1/2 mv la patrat
m este masa iar v este viteza obiectului.
Daca obiectul cade si atinge podeaua , atunci
energia potentiala este 0.
Toata energia este acum transformata in energie cinetica.
Deoarece energia, credem noi, este conservata.
Cand atinge podeaua o parte din aceasta energie cinetica
poate fi convertita in caldura datorita compresiei.
Daca ar fi o minge de tenis, acest lucru sigur s-ar intampla.
Cu alte cuvinte, cand sare inapoi, energia totala
nu mai este energia maxima h, este mai putin,
asadar nu va mai sari la aceiasi inaltime.
Dar in nici un fel nu poate sari mai sus decat h.
Sa presupunem ca ar putea sari prima data pana aici.
Ei bine, asta ar putea rezolva problema energiei in lume.
Deoarece, te asezi si urmaresti jocul mingei.
Si vezi cum mingea sare si mai sus iar urmatoare saritura
si mai sus.
Dar daca prima data sare mai sus, va face acelasi lucru
si a doua oara.
Dupa o ora, mingea va fi la cateva mii
de metri in cer.
Iar daca ajunge la sol, are o
viteza enorma, si o cantitate enorma de energie cinetica.
Asadar aveti energie din nimic.
Dar nu exista asa ceva in fizica,
acest lucru nu are sa se intample.
Asadar obiectul nu va putea sari mai sus decat h.
Mingea de tenis,transfera o parte din energie in
caldura atunci cand atinge podeaua.
Situatia este dificila cu un pendul
deoarece pendulul nu atinge podeaua.
Asadar nu se pierde caldura deoarece
nu atinge podeaua.
Asadar daca aduc pendulul la o anumita distanta mai sus
de sol, si il las sa balanseze, cand se intoarce
aici, este aproximativ la aceiasi inaltime.
Nu poate ajunge mai sus.
Asta ar insemna o incalcare a conservarii energiei.
Deoarece frecarea cu aerul este foarte mica,
disiparea de energie este foarte mica.
Si intr-adevar, in demonstratia de mai devreme,poate
ati remarcat ca nu puteti vedea acest lucru.
Pendulul oscila in continuare.
Atat timp cat realizati urmatorul lucru, daca ii dau drumul pendulului dintr-o anumita
locatie cu 0 viteza, nu poate niciodata, cand revine, sa
depaseasca locatia initiala.
Aceasta idee este folosita in demolarea cladirilor.
Cand demolam o cladire, folosim o masa enorma.
O ridicam la o distanta h.
Iar apoi, fixam o tinta, cum ar fi casa dumneavostra, sau
orice altceva, la baza unde toata
aceasta energia potentiala este transformata in energie cinetica.
Asadar acest obiect este lovit cu o cantitate enorma de energie,
la viteza mare, astfel demolam zidul.
Aici, avem un geam de sticla.
Ar fi bine sa va dati la o parte deoarece acest experiment
este periculos.
Acesta este geamul.
Daca aduc acest obiect exact langa geamul de sticla, si
daca sunt suficient de inteligent sa il lansez cu 0 viteza,
geamul nu se va sparge.
Dar daca imi tremura mainile putin si ii dau un
mic impuls, atunci bineinteles va reveni.
Si se va ridica mai sus.
Si asta ar insemna
Va cunosc pe voi baieti.
Studenti adora cand se sparge geamul.
De aceea, platesc asa mult scolarizarea la MIT.
Totul este in regula.
Dati asta la o parte.
Acum urmeaza un experiment, care emotional este cel mai
dificil de realizat in aceasta seara.
Am sa imi risc viata pentru a va demonstra ca intr-adevar
eu cred in conservarea energiei.
Si veti vedea cum am sa realizez acest lucru.
O sa ma pun in locul gemului de sticla.
Si am sa tin obiectul langa barbie.
Nu pot sa ma dau mai in spate,
nu am cum sa trisez.
Am sa ii dau drumul de la barbie.
Realizati ca efectele unui mic impuls pot insemna
ca asta va fi ultima mea prelegere.
Su nu voi mai putea da autografe.
Asa ca am nevoie de colaborarea dumneavoastra.
Cand incep sa numar de la 3 la 0, nici un zgomot, nu tusiti.
Si chiar as aprecia daca pentru 3 secunde,
ati putea sa va tineti respiratia.
Mai trebuie sa va spun ceva.
Nu am putut dormi toata noasptea.
O sa inchid ochi.
Nu vreau sa o vad.
Si o sa numar de la 3 la 0.
3, 2, 1, 0.
Dupa aceasta demonstratie, le
spun studentilor ca fizica functioneaza, si sunt inca in viata.
A fost scris un articol despre mine in The New
York Times acum cativa ani, pe a doua pagina a revistei
era intelepciunea zilei.
Iar intelepciunea zilei era ca fizica functioneaza,
si sunt inca in viata.
Lumina alba, lumina de la soare, este compusa din
toate culorile pe care le vedem in curcubeu.
Daca imprastii lumina alba pe mici particule, atunci
lumina albastra este dispersata mai mult decat lumina rosie.
Acestui efect se numeste in fizica, imprastierea
Rayleigh.
Imprastierea Rayleigh are loc atunci cand particulele din
care lumina alba este dispersata sunt mai mici
decat o zecime de micron.
Asta inseamna de o mie de ori mai mici decat
un fir de par.
Trebuie sa fie foarte mici.
Daca particulele sunt de o jumatate de micron, atunci nu mai
are loc imprastierea Rayleigh.
Nu exista o imprastiere ''preferata'' pentru lumina albastra.
Toate culorile sunt imprastiate in mod egal,asadar lumina alba imprastiata
de particule de jumatate de micron sau
mai mari de jumatate de micron, ramane alba.
Dependenta de puterea de imprastiere
o sa notam puterea cu P
este proportionala cand avem imprastierea Rayleigh.
Aceasta este singura ecuatie care ar putea sa va intimideze, cu 1 supra
lambda la puterea a-4-a, unde lambda este
lungimea de unda a luminii.
Nu o sa va explic ce este lungimea de unda
a luminii.
Explicatia ar putea sa va incurce.
Dar am sa va zic, ca lumina albastra, are o lungime de unda de
1.5 ori mai mica decat lumina rosie.
Daca luam 1.5 la puterea a-4-a
aveti incredere in mine.
Da, 1.5 la puterea a-4-a, obtinem 5.
Asta inseamna,in imprastierea Rayleigh, ca albastru are
o probabilitate de 5 ori mai ridicata sa se imprastie decat lumina rosie.
Am sa va demonstrez acest lucru prin doua procedee
complet diferite.
Primul procedeu incepe prin a face
intuneric complet in sala de lectura si vom avea lumina
chair aici.
Apoi, voi aprinde o tigara, iar fumul de
tigara contine particule ce sunt mai mici
de o zecime de micron.
Asadar lumina care o veti vedea imprastiata de fum
va fi albastra.
Veti vedea, in fata dumnoavoastra, imprastierea
Rayleigh.
Deoarece lumina rosie, mai mult sau mai putin, trece neobservata.
Este adevarata ca albastru domina, are
probabilitatea cea mai mare.
Prima data am sa va arat
imprastierea Rayleigh din fumul de tigara.
Apoi am o surpriza pentru voi, va voi arata imprastierea
Mie. (Gustav Mie)
Dar ,mai intai sa ne ocupam de imprastierea Rayleigh
din fumul de tigara.
Aceasta nu este deasemenea, o demonstratie placuta.
Pentru aceia dintre voi care cred ca prelegerile sunt usoare, nu.
OK.
Am sa sting luminile si apoi
o sa ma duc acolo.
Voi stinge luminile.
Toate.
Suntem cu toti de acord ca aceasta este lumina alba,
ce vine in sus.
Si nu vedeti lumina aici deoarece nu este nimic
care sa o imprastie in directia voastra.
Asadar nu vedeti lumina aici.
Dar priviti acum.
Aceia dintre voi care vad albastru, spuneti 'Da'.
Publicul : Da.
Aceia dintre voi care nu vad albastru, spuneti 'Nu'.
Publicul : Nu.
Ar fi bine sa va duceti la oftalmolog.
Acum urmeaza partea cea mai grea.
Daca inhalez fumul si il las in plamani
un minut, in plamani sunt vapori de apa.
Acesti vapori de apa vor accelera aceste
foarte mici particule de fum.
Astfel particulele de fum vor creste.
Vor deveni mici picaturi de apa, mai mari
de 0.5 microni.
Asta inseamna daca tin fumul un minut in plamani si
apoi il dau afara, nu veti vedea lumina albastra, ci
lumina alba.
Deoarece acum sunteti in domeniul imprastierii Mie, toate culorile
sunt imprastiate egal.
Va voi spune asta, inainte sa dau fumul afara si veti
vedea fumul alb, inainte sa fac asta, va voi
reaminti culoarea pe care o vedeti acum.
Voi face asta cateva secunde.
Apoi o sa o dau la o parte si o sa imi golesc plamani.
Demonstratie teribila.
Cine a vazut lumina alba?
Spuneti 'Da'.
Publicul : Da.
Daca oricare dintre voi are curajul sa spuna
nu, cine nu a vazut lumina alba?
Multumesc.
Acum am sa va explic,
de fapt, ati putea probabil ghici, de ce cerul este albastru si
de ce norii sunt albi.
Norii sunt alcatuiti din picaturi foarte mici de apa, sigur mai mari
de o jumatate de micron, adica imprastierea Mie.
Asadar lumina alba de la soare imprastiata de nor
alb ramane alb.
Asadar acum, pentru prima data in viata, aveti
o explicatie de ce norii sunt albi.
Si ar trebui, sau poate, deasemenea intelege acum
de ce cerul este albastru.
Aici este solul si tu esti aici.
Si aici sus este, sa zicem, partea superioara a atmosferei.
Razele solare vin asa.
Soarele este infinit de departe, asadar razele vin asa.
Atmosfera este plina de particule foarte mici de praf, mai mici
de o zecime de micron.
Si chiar densitatea fluctuatiilor moleculelor de aer
este clar mai mica de o zecime
de micron.
Obtinem ideala imprastiere Rayleigh.
Asadar lumina alba intra, tu esti aici.
Dar care este lumina care vine spre tine?
Predominant albastra.
Asadar cerul este albastru.
Lumina care este imprastiata aici, ce vine spre tine este
predominant albastra.
Din aceasta cauza cerul este albastru.
Iar motivul este imprastierea Rayleigh
a particulelor de praf in atmosfera.
Daca soarele este sus pe cer, cantitatea totala de lumina
care este imprastiata in directia ta este numai 1%.
Asadar foarte putin.
Daca soarele este la 5 grade deasupra orizontului, atunci lumina
trebuie sa calatoreasca prin mai multa atmosfera.
Avem aici o situatie care este extrema,
cand avem rasarit de soare sau apus de soare.
Asadar soarele este acolo si lumina vine din partea asta si
tu esti aici.
Desenul nu respecta proportiile.
Acest strat de atmosfera este acum asa de mare incat
mai mult de 99% din razele solare in directia ta sunt
imprastiate deoparte.
Asadar ce este imprastiat deoparte?
Albastru nu mai este.
Dar daca te uiti la 1 supra lambda la a-4-a,
verdele nu mai este.
Toate culorile au disparut.
Ramane doar o culoare ce are cea mai mare lungime de unda,
care este 650 nanometri.
Nu trebuia sa va spun, dar am decis.
Asadar singura lumina care ajunge este de culoare rosie.
Acesta este motivul pentru care soarele apare rosu.
Aici avem un nor pe cer, iar acel nor primeste
lumina de lungimi de unda scurte ce au fost
imprastiate.
Asadar aceasta part
…